Ovidiu Bojor: Tinerețe fără bătrânețe

De foarte mulți ani, în activitatea mea editorială, și mai ales în întâlnirile mele sub genericul „stil de viață sănătos” cu diferite categorii sociale, activitatea mea a fost axată pe tinerele generații. Prima realizare a mea a fost în anii 1984 – 1985, când mă aflam în Nepal ca expert și consilier al Organizației Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (ONUDI), am organizat, finanțat în bună parte Prima Expediție română-nepaleză în Himalaya înaltă, dedicată Anului Internațional al Tineretului.

Apoi în țară am participat la întâlniri cu tineri din diferite organizații ca: Tinerețe și speranță, Evoluăm împreună, SeCoMis, Dincolo de Aparențe, Să învățăm să trăim sănătos etc. La întrebarea: „Care este învățătura cea mai de preț pe care ar trebui s-o primească un tânăr?” Încerc să răspund tot printr-o întrebare: De unde venim, unde plecăm și care este misiunea noastră pe pământ?

Răspunsul meu este: venim din minus infinit, după un stagiu scurt pe pământ, ne îndreptăm spre plus infinit.

Stagiul nostru pe pământ trebuie să-l folosim să învățăm să evoluăm spiritual, intelectual, fizic și energetic.

Învățătura clasică, „tradițională”, este definită prin șapte ani de acasă, care ar trebui să se realizeze, să ne reînființeze, în cadrul familiei bază fundamentală a societății. Sacralitatea familiei constă a unirea a două persoane de sex diferit „yin și yang” în fața conștiinței sau a autorului, până la sfârșitul vieții. Această lege nescrisă a Naturii este valabilă pentru regnurile uman, vegetal și animal. Rezultatul acestei uniri este o nouă ființă căreia trebuie să-i transmitem prima lecție de viață.

În concepția mea și a multora, pruncului născut din iubire trebuie să-i transmitem crezul nostru suprem: iubire față de Creator și față de Creație, începând de la prima celulă din Oceanul Planetar și până la furnică, girafă, hipopotam, până la Homo sapiens, în măsura în care merită acest titlu nobil. Urmează apoi învățătura prin instruire: grădinița, școala primară, secundară și așa mai departe.

În perioada instruirii care revine dascălilor, dar mai ales tânărului elev, care trebuie să se formeze pentru viitorul lui și a celor de aceeași vârstă nu numai prin însușirea materiilor predate, dar și prin lectura și aprofundarea cunoștințelor din ceea ce numim pluridisciplinaritate, cunoaștere integrativă a naturii interne și a mediului înconjurător. Cunoaștere, protecție a valorilor pozitive. Aici există pericolul ultra-specializării unui domeniu. Desigur că tânărul va ajunge olimpic, campion, dar va fi un om cu un „cap enorm”. Cu o mână extrem de lungă, iar cu ceialaltă scurtă, cu picioare mici și poate chiar strâmbe. Este un moment important în formarea viitorului.

A sosit momentul când tânărul trebuie să-și aleagă modele, mentori pe care să-i urmeze și chiar să-i depășească măcar cu un centimetru. Aceasta este cheia evoluției mentale și spirituale a individului.

Sportivul, pianistul, chitaristul etc., etc., trebuie să renunțe la multe plăceri ocazionale și prin muncă și antrenament continuu să se desăvârșească. O altă întrebare pe care ne-o punem cu toții este cum ne putem feri de bolile trupului și ale sufletului.

Cuvântul cheie este cumpătare, armonie între cele patru etaje din care suntem alcătuiți. Feriți-vă de extremismele atât de dăunătoare pentru trup cât și pentru suflet. Feriți-vă de moda epocii în care trăim: moda se demodează. Cultivați perenitatea adevărului absolut.

În ceea ce privește alimentația, feriți-vă de recomandările diletanților cum ar fi „alimentația după grupa sanguină” sau „după horoscop”. Aceasta ar însemna să facem patru cantine, respectiv 12 cantine, pentru 7,5 miliarde de oameni.

Alimentația corectă trebuie urmată după latitudinea, longitudinea geografică și după altitudinea unde trăiește populația respectivă. Nu trebuie neglijată nici alimentația tradițională cu care s-au adaptat  oamenii de-a lungul evoluției, de la culegător, la carnivor, până la omnivor.

Feriți-vă de curentele extremiste care propovăduiesc alimentația pur vegetariană de tip vegan sau rawvegan, începând de la înțărcare până la sfârșitul vieții.

Fiind omnivori, avem nevoie cel puțin până la 18 ani și de proteine de origine animală, de carne roșie care conține aminoacizi esențiali, bază a proteinelor care nu se găsesc în proteinele din soia sau alte vegetale.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă vom recurge treptat la o alimentație preponderent ovo-lacto-vegetariană fără a exclude cel puțin două zile pe săptămână și proteinele mai ușoare (pește de apă dulce, pește oceanic, piept de păsări crescute în libertate, creveți etc.).

Ca mese, se recomandă zilnic trei mese mai consistente și două gustări între mese. Cantitativ ele trebuie să fie reduse, bine echilibrate, ținând seama de kilo-corp.

În ceea ce privește produsele din industria alimentară, sunt pe locul al doilea după cele din industria farmaceutică, cauza celor mai numeroase și grave boli. Alimentele din supermarketuri conțin aromatizanți, coloranți, edulcoranți, conservanți de sinteză etc. exprimați prin E-uri admise, dar și prin E-uri ale căror efecte nu au fost studiate pe termen mediu sau lung.

Se pune întrebarea: de unde ne procurăm alimentele și ce să mâncăm? O sursă mai bună și controlată sunt alimentele eco sau biologice etichetate corect. O netă sursă de aprovizionare sunt gospodăriile țărănești de încredere, cele încă nepervertite prin utilizarea unui material de înmulțire manipulat genetic, fără îngrășăminte chimice și metode de combatere a dăunătorilor cu diferite otrăvuri de sinteză.

O altă întrebare care mi se pune este dacă există tinerețe fără bătrânețe și ce înseamnă aceasta.

Răspunsul meu este afirmativ. Dacă reușim să ne păstrăm puritatea copilăriei până la sfârșitul vieții este foarte bine. Dacă nu am reușit, putem să o recâștigăm. Atunci și dictonul „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte” devine realitate.