Libertatea de a fi un om educat

Prin educație poți să înțelegi lumea în care trăiești dar și lumile fascinante care ar putea exista, prin educație ai imaginație, știi să porți o conversație plăcută cu orice om, știi să refuzi politicos, știi ce îți dorești de la tine, de la viață și cum poate fi obținut onest ceea ce îți dorești, știi când oamenii vorbesc prin șabloane sau cu sinceritate, știi când să trimiți flori, cum să mulțumești, afli ce înseamnă respectul de sine, omenia, demnitatea, solidaritatea și iubirea față de viață, știi cum să te desparți de cineva în condiții civilizate, știi să reziști, să ai credință în propriile valori, să ai compasiune, consecvență și să își indeplinești visele, să recunoști că ai greșit și că ai încă foarte multe de învățat.

Din fericire, toate calitățile unui spirit educat nu pot fi cuprinse într-o listă sau într-o programă școlară, ori într-o colecție de diplome, însă toate conduc la capacitatea de cunoaștere a fiecăruia dintre noi. Prin educație cunoști. Te cunoști. Și te distingi.

Educația este un cuvânt abstract, însă vorbește despre tine însuți în termenii cei mai concreți, mai mult decât ți-ai putea imagina. Este percepția pe care o ai despre tine și, totodată, cartea ta de vizită pe care sunt trecute numele, conduita și reputația ta. Prin educație devii egal cu tine însuți. Altfel spus, felul tău de a fi și de a gândi sunt exemplul pe care îl oferi în lume despre tine. Educația este conștientizarea ridicolului și suma aspirațiilor tale către frumos.

Învață numai la materiile care îți plac în mod deosebit. La celelalte poți să iei 5, este ceea ce mi-a spus mama în primii ani de școală, de aprope nu-mi venea să cred ce aud. Am simțit o eliberare enormă, mai ales în contextul în care știam ce dramă trăiau colegii mei atunci când aveau de prezentat carnetul de note părinților lor. Se lăsa cu plânsete, carnete cu note fictive, o întreagă artilerie se pregătea doar pentru a se feri de părinții lor. Pentru ei, educația era o teroare.

Atunci am înțeles că educația poate fi, de fapt, o alegere. Am înțeles că am libertatea să învăț despre lucrurile care mă pasionează și, totodată, despre lucrurile care mă definesc. Mergeam relaxată la școală și aveam tot confortul mental necesar să iau ca pe o provocare învățătura la celelalte materii, mai puțin interesante. Aveam cele mai multe absențe și cele mai bune note. Eram paradoxul profesorilor mei. Se pare că dicteul parental m-a responsabilizat, de fapt, să am putere totală asupra „situației” de la școală și, mai târziu, asupra educației mele.

Acum cred că libertatea de a fi un om educat îți dă puterea să creezi, să te clădești și apoi să ai încrederea să clădești la rândul tău. Prin educație, arhitectura destinului tău poate fi gândită nu ca un simplu acoperiș de paie, ci ca un edificiu proiectat să reziste în timp și să devină un reper pe harta generației tale. Prin ceea ce realizezi în viață, prin ceea ce cultivi în tine și în jurul tău, poți deveni dintr-o simplă victimă a sistemului, un deschizător de drumuri pentru generațiile următoare.

Se vorbește despre Educație ca despre o divinitate abstractă. E ceva de dorit. De „îmbunat”. E un ideal despre care puțini vorbesc prin proiecte de bun simț. Această divinitate e supusă unui face lifting permanent, de am ajuns să uităm care este adevăratul ei chip. Educația e asociată sistemului, cel mai adesea, – altă abstractizare care nu ajută pe nimeni. Educația e o zână, sistemul e un demon. Comentatorii se zbat între agonie și… agonie când vine vorba despre educație.

Poate că a sosit momentul să nu mai dăm vina pe sistem ci să începem fiecare să devenim un model de educație pentru noi înșine și pentru copiii din jurul nostru, măcar din respect față de acei câțiva profesori extraordinari pe care i-am avut și care ne-au dat încredere. Adevărata diferență poate fi făcută de cei care înțeleg că au devenit Oameni prin educație și nu prin teroarea învățământului. Astfel se pot implica în proiecte alternative care să redea chipul natural al educației. Unul luminos și pe înțelesul elevilor.