|   Echipa   |   SFB în Media   |   Contact   |  
 |   Donează online   |   Directionează 2%   |

365 pentru EDUCAȚIE

Să educăm sau să ne educăm?

Avem complexul de Dumnezeu. Fără excepție. Face parte din natura umană. Ne place să credem că valorile, credințele, principiile noastre sunt cele mai bune. Ne place și vrem să credem că noi avem „dreptate”.  A accepta că părerea celuilat poate fi mai corectă și mai sănătoasă decât a noastră  înseamnă, de multe ori, recunoașterea propriei neștiințe și a propriei neputințe. Unii ar putea vorbi aici de slăbiciune. Consecința acestui fapt: vrem să impunem „dreptatea” noastră celorlalți. Mulți numesc aceste demers EDUCAȚIE. Indiferent la ce tip de norme, reguli sau valori ne referim.

Vrem să îi educăm pe cei din jur. În mod special credem că cei care sunt copiii noștri au nevoie de educație. Pentru că noi „știm” și ei nu știu! Vrem să avem copii educați, cultivați. Este o onoare și o dorință puternică pentru fiecare părinte să aibă un copil „de succes”, „educat”, un copil care „știe”. Mulți părinți trasează calea educațională a copilului uneori, înainte de nașterea acestuia. „Copilul meu îmi va călca pe urme. Va fi moștenitorul meu în carieră, firmă, etc”. Nu vi se pare straniu că o ființă care încă nu a luat prima gură de aer pe acest pământ să aibă un traseu atât de „bine” conturat? Mulți părinți își mutilează copiii transferându-le vise și dorințe personale neîmplinite. Și astfel își condamnă copiii la demersuri educaționale chinuitoare, înjositoare și mutilante.

Însăși definiția de dicționar a termenului ne lămureste definitiv: EDUCÁ =  a forma pe cineva prin educaţie; a influenţa în mod intenţionat, sistematic şi organizat dezvoltarea intelectuală, morală şi fizică a copiilor şi tineretului sau,  a oamenilor, a societăţii etc.

Bun,  îl formez! După ce criterii? Cine este autoritatea supremă care spune că modelul meu despre lume și viață este sănătos, corect și potrivit pentru acel copil sau adult, căruia eu – în mărinimia mea – vreau să-i dau EDUCAȚIE? Cine decide că acea cunoaștere pe care eu am acumulat-o este cunoașterea reală? Cu ce drept vine cineva și declară „Felul în care tu vezi lumea nu-i corect!”?

Cum  a apărut educația? Odată cu regulile, normele și cerințele sociale. Dacă nu te supui regulilor, dacă nu respecți normele, nu ești EDUCAT.

Cine a stabilit normele și regulile sociale? Regulile și normele au fost create de cei care au fost la conducere într-un fel sau altul. Dintotdeauna cei care au deținut puterea au făcut regulile jocului.

A venit momentul să revenim asupra acestui termen, să reconsiderăm și să-l redefinim.

Copiii noștri nu au nevoie să devină mici sau mari copii indigo sau xerox ale noastre, ale părinților, ale educatorilor. Au nevoie de doar de repere și cunoaștere. Având informația, pot alege. Posibilitatea de-a alege le oferă libertatea.

Câți părinți pot accepta cu inima liniștită și deschisă că propriii lor copii au credințe, talente și visuri personale, total diferite de ale părinților?

Educația capătă înțelesuri noi și profunde. Poate ne întoarcem la firesc, la natural. Așa cum a fost undeva, cândva în  negura timpurilor.

Suntem datori copiilor noștri să îi protejăm și să le oferim șansa de fi EI. Da, ei cu majuscule. Total diferiți de noi, de visele noastre, de așteptările noastre legate de ei. Să le creăm cadrul cel mai potrivit pentru a-și manifesta și măiestri talentele și aptitudinile, cu care viața i-a hărăzit.

Nu este datoria noastră să educăm pe nimeni în jurul nostru. Orice ființă care este diferită de noi, are o altă matrice, este proiectată după alți parametri. Și e în firea lucrurilor să știe altceva decât noi, să cunoască altfel lumea, să perceapă altfel semnele vieții! Suntem unici și irepetabili!

A venit timpul să renunțăm la EDUCAȚIE și să trecem la AUTOEDUCAȚIE.

Este timpul să renunțăm la a mai schingiui personalitatea copiilor noștri sau a celor din jurul nostru conform cerințelor și așteptărilor sociale.

Este timpul să respectam harurile și darurile cu care copiii noștri și cei care ne înconjoară au venit pe această lume!

Este timpul să le acordăm copiilor noștri și tuturor ființelor respectul cuvenit!

Este timpul să fim alături de copii noștri și de ceilalți! Este  timpul să îi eliberăm de scenariile și visele noastre neîmplinite!

Este timpul să îi lăsăm să se bucure de frumusețea lor, așa simplă și needucată!

Este timpul să le dăm posibilitatea ca mugurii care sunt să înflorească nestânjeniți și să se transforme în minunatele flori pe care viața le-a proiectat ca ei să fie.

Veniți cu idei, cu propuneri, cu puncte de vedere diferite și renunțati la A EDUCA! Respectați liberul arbitru al celorlalți! Așa cum fiecăruia îi place să aibă de ales, respectați dreptul celorlati de-a alege!

 

Leave a Reply