Linia de tramvai

De câte ori ai stat cu prietenii la o vorbă și ai condamnat vehement mizeria dintr-un anumit spațiu public (București de exemplu) și apoi ai aruncat un muc de țigară pe jos? Sau de câte ori te-ai uitat cu dispreț la cineva care e agresiv în trafic sau care blochează linia de tramvai, și în drum spre casă ai făcut fix același lucru?

Da, l-ai făcut. Dar la tine nu e același lucru. Pentru că tu ai circumstanțe atenuante. Scuze, am uitat de asta. Tu ai un motiv solid ăi de netăgăduit pentru care ai aruncat mucul pe jos sau pentru care ai blocat linia de tramvai. Nu era niciun coș de gunoi lângă tine, asa-i? Până la urmă e vina autorităților locale; ar fi trebuit să aibă grijă la lucrurile astea. Serios acum, cât de greu poate sa fie să instalezi mai multe coșuri de gunoi?

Și ar fi trebuit să găsească și soluții pentru decongestionarea traficului că doar de-aia plătim taxe. Ai citit undeva că „e mai sănătos să nu te preocupi de ce anume nu face guvernul pentru tine ci de ce anume poți face tu pentru oameni”. Dar nu se aplică acum. Mai mult, în momentul în care tu ai intrat pe linie, tramvaiul era foarte departe; de fapt, nici nu se vedea. Stai un pic, că tramvaiele nu mai treceau pe aici. Și realitatea e că adevaratul vinovat e ăla care ți-a tăiat fața că tu aveai timp sa întorci.

Vina e în exteriorul tău. Întotdeauna. Și chiar dacă nu e în exteriorul tău, la tine sigur nu e. Nu ești părtaș la acele lucuri care nu funcționează bine. Oricum ar fi, tu ai conștientizat că nu-i ok să fii iresponsabil în raport cu regulile care guvernează spațiul public ăi ai mare grijă să le vorbești tuturor despre asta. Într-adevăr, îți place și faptul că alăturarea asta de cuvinte „regulile care guvernează spațiul public” sună super smart.

Le vorbești oamenilor despre asta pentru că tu știi că nu se poate face primvară cu o singură floare. E nevoie de solidaritate pentru ca lucrurile să se schimbe în mod real. Și repet, tu aplici ceea ce predici. Doar nu ești popă sau politician. Că ăia așa fac toți.

I-ai cunoscut pe toti? Nu. Dar știi sigur că așa e.

Mai ieri le-ai spus noilor tale cunoștinte că e important să privești spre interior. Le-ai spus ca oamenilor le e simplu să identifice greșeala sau comportamentul neadecvat în alții dar  le e tare dificil să le identifice în ei înșiși. Pentru că nu au exercițiul să privească spre interior. E un exercițiu foarte bun să privești spre interior și este strâns legat de ideea de a fi umil. Tu privești des înspre interior așa că știi foarte bine despre ce vorbești. Nu e ca și cum ai avea o atitudine similară cu a celor care pretind că au cheile universului în buzunar și emit verdicte pe bandă rulantă. Tu poți să admiți o părere diferită sau un contra-argument, știi să asculți , ești deschis la dezbatere și poți să-ți dai seama cu ușurintă când e cazul să spui „îmi pare rîu” sau „am greșit”. Întâmplarea face că nu a mai fost cazul de așa ceva de foarte multă vreme.

Tu știi foarte bine că schimbarea poate începe cu oricare dintre noi. Și că ești dator, ca om cu simțul civic dezvoltat, să iei măsuri acolo unde poți. Ba chiar să naști proiecte. Uite, de exemplu, ai încercat să dezvolți un proiect care să-i facă pe oameni să înțeleagă faptul că din metrou întâi se coboară și mai apoi se urcă. Mă rog, te-ai gandit la el. Și cineva ar trebui să-l facă. Tu ai putea, dar nu ai timp.

Ti-a zis odată cineva că esti prea vehement în a condamna lucruri pe care și tu le faci și că te comporți de parcă ai fi imaculat. Îți recomanda prudență. Zicea că viața nu-i în alb și negru, că are o infinitate de nuanțe de gri. Că nu poți să pretinzi schimbarea fară să o aplici tu însuți.

Era un imbecil incult care vorbea numai în clișee.

Incredibil, uite-l pe-ăla care a depașit toată coloana la semafor!

E ok. La tine e altfel. Tu te grabeai dintr-un motiv întemeiat.