Educația, singura cale către un viitor mai luminos!

Mintea umană a dezvoltat în anul 5000 î. Hr. primele mecanisme ale vorbirii și scrierii în urma cărora s-a produs ulterior alfabetizarea. Civilizația umană trece prin diferite etape de dezvoltare la nivel cognitiv. Argumentez, în acest sens, că avem nevoie de un sistem educațional compatibil cu vremurile actuale și cu modul de gândire al noii generații. Problema configurării unui sistem de învățământ modern și performant ar trebui să stea la baza unor analize temeinice referitoare la manifestarea mecanismelor prin care mintea umană dezvoltă procesul de cunoaștere în acest secol. Felul în care este concepută programa școlară în România determină impunerea indirectă a unei bariere între ideea de cunoaștere și procesul de învățare. În sistemul educațional actual performează cei care memorează și nu îndeosebi cei care înțeleg. O persoană abilă într-un anumit domeniu de activitate nu este cea care a acumulat cele mai multe informații ci aceea care știe să pună în practică informațiile dobândite.

De asemenea, sistemul de învățământ trebuie să le ofere copiilor motivația pentru a acorda atenție învățării. Folosind tehnologia în mod înțelept putem face ca procesul de dobândire al informațiilor să fie mult mai eficient și mai captivant. Educația trebuie să fie conectată și să aibă legătură cu lumea în care trăim. Dezvoltarea în plan tehnologic a adus omenirea la un nivel de auto-conștientizare fără precedent. Datorită spațiului cibernetic am căpătat o înțelegere mult mai profundă în ceea ce privește lumea în care trăim. Ne aflăm într-o lume mai transparentă,  mai bine conectată și, în primul rând, mai unită. Trebuie, totuși, să ne asigurăm că dezvoltarea în plan cultural are același avânt ca cea în plan mecanic sau material, în general. Altminteri, se creează un dezechilibru care astăzi este din ce în ce mai vizibil. Putem compara acest fenomen cu o pasăre care încearcă să zboare cu o singură aripă. Cred că nu trebuie creată o contradicție între dezvoltarea în plan mecanic și cea în plan cultural. Cred, în acest sens, că tehnologia poate ajuta foarte mult la formarea și cristalizarea unor noi manifestări culturale. Tehnologia și cultura se pot întrepătrunde și ajuta reciproc în sensul progresului civilizației umane.

Copiii și tinerii sunt speranța asupra căreia ar trebui să se concretizeze toate eforturile unei națiuni. Este necesar ca aceștia să dispună de o educație performantă, o educație capabilă să le ofere un viitor conturat în funcție de așteptările, doleanțele și priceperile lor.

Energia oamenilor care alcătuiesc o societate trebuie să fie distribuită cât mai eficient astfel încât să prospere atât țara cât și locuitorii acesteia. Oamenii nu ar trebui să muncească pentru singurul motiv de a se susține din punct de vedere existențial. Viața lor trebuie să aibă un sens. În această direcție poate interveni sistemul de învățământ fiindcă în primii ani de viață se conturează atât personalitatea cât și îndeletnicirile unui om. Cetățenii trebuie să aibă nu numai libertatea ci și șansa de a practica domeniul dorit. România ar deveni, cu siguranță, o țară mult mai performantă din punct de vedere economic dacă în mentalul colectiv ar pătrunde mai des vechiul dicton: „Omul potrivit la locul potrivit”. Una dintre cele mai mari satisfacții ale unui om este aceea a lucrului bine făcut!

Sistemul educațional trebuie să le insufle tinerilor români dragostea de țară fără a promova însă șovinismul. Patriotismul în România, din punct de vedere istoric–exceptând perioada de tristă amintire, nu a apărut sub formă de vanitate. Acesta a apărut dintr-o necesitate stringentă de conservare a identității noastre lingvistice și culturale în fața multor momente de suferință care au frământat sufletul românesc. Falșii profeți care acum propagă în Europa patriotismul exacerbat nu fac altceva decât să depărteze națiunile europene de adevărul comun care le-a unit. Acest adevăr comun are la bază sentimentul de pace; o pace justă bazată pe principiile care au emancipat multe popoare de sub robia regimurilor opresive. Trebuie să înțelegem contextul istoric excepțional în care ne aflăm. Statele membre ale Uniunii Europene se află în cea mai lungă perioadă de pace reciproc agreată din istoria acestui continent. Prin sistemul educațional trebuie să ne asigurăm că societatea noastră va fi imună în fața curentelor de gândire specifice ideologiilor totalitare. Pornind de la această perspectivă cred că una dintre prioritățile sistemului educațional ar trebui să se concentreze în direcția cultivării discernământului și a spiritului critic al unui copil. Un popor educat este mai greu de abuzat sau manipulat.

Una dintre problemele serioase ale României, în acest moment, este legată de combaterea mediocrității și a parvenitismului. În clasa politică actuală se află persoane cu CV-uri goale sau inteligent plăsmuite care se grăbesc să ocupe funcții înalte, având ulterior pretenția să devină cârmuitorii destinului unei întregi națiuni. România are nevoie de lideri care să strălucească din interior ci nu prin folosirea unui reflector artificial.

Societatea românească nu a ajuns încă la maturitatea necesară care să o determine să poarte admirația cuvenită adevăratelor valori. Nu de puține ori atât cei care își arată opulența și avuțiile în public sau cei cu un stil de viață hedonist sunt mai bine văzuți decât cei care își sacrifică propria existență pentru a completa tezaurul cultural al României.

Ignoranța este cel mai însemnat dușman al progresului. Lipsa de atitudine sau teama de răspundere pot fi mai dăunătoare decât asumarea unor decizii a căror finalitate să nu aibă efectul scontat.  Dar pentru ca schimbarea să fie posibilă intelectualii țării nu își pot permite să se retragă într-un turn de fildeș. Aceștia trebuie să se implice activ în interiorul societății evitând, totodată, să se amestece în conflictele politice de moment. Pentru ca o societate să prospere este nevoie de oameni capabili să facă ordine în haos, capabili de a lucra fără contenire în slujba adevărului și a dreptății, iar în vârful piramidei este nevoie de o elită culturală care să redea o viziune acestei țări, o viziune care să trezească sufletul acestei națiuni.

O nouă zi reprezintă pentru fiecare dintre noi un nou început. Gândurile și părerile noastre se pot schimba în funcție de experiențele prin care trecem. De multe ori lucrurile mici, uneori cele simbolice, aduc marile schimbări.  Noi, prin exemplul propriu, putem fi schimbarea pe care o dorim. Succesul este întotdeauna de partea celor harnici care înțeleg că viitorul începe în prezent, este de partea acelora care muncesc inteligent și care nu se opresc niciodată din învățat!