Educația, un altfel de design interior

Am considerat dintotdeauna educația că fiind cel mai prețios bun al meu. Este până la urmă valoare la purtător; de altfel singurul bun pe care nu-l poți pierde sau înstrăina. Nu e o casă, o mașină sau un portofel care, în situații extreme ne pot fi luate sau rătăcite. Așadar, consider că cea mai bună investiție, este investiția în noi înșine. Cunoașterea ne aduce până la urmă mai aproape de scopul existenței noastre pe Pământ și anume acela al înțelegerii evoluției.

Pe vremea când eram copil, ca orice alt copil, îmi plăcea să citesc. Luăm cu asalt, asemeni unui pirat în căutarea hărții comorilor, biblioteca tatălui meu și citeam tot ce-mi pică în mână. Adoram personajele fantastice ale lumilor de poveste, în care binele și răul nu erau neapărat în competiție, ci mai degrabă lucrau împreună la cizelarea caracterului personajului principal sau mai bine zis la „educarea” lui. Cam tot atunci am început să-mi doresc să fiu eroina tuturor poveștilor scrise sau nescrise. Iar asta mă făcea să visez. De multe ori cu ochii deschiși. Evident că se poate visa oriunde. Inclusiv în clasă, în timpul orei de matematică. La chimie dormeam de-a dreptul, iar la fizică singurul lucru în concordanță cu legile studiate era gravitația exercitată de capul meu pe bancă. Nu puteam pricepe în ruptul capului de ce avem nevoie de fizică, matematică sau chimie, când pentru mine legile Universului imediat funcționau în ritmul muzicii sau al culorilor lăsate de acuarele pe paginile albe, în timpul orelor de desen.

Si totuși, într-o zi, mai exact pe când eram în facultate, mi-a picat fisa. Am înțeles ce uși poate deschide cunoașterea legilor din jurul nostru și a modului în care funcționează Universul. Dacă la început încununarea educației personale însemna  pentru mine doar urmarea unei facultăți, pe parcurs a devenit de-a dreptul sete de cunoaștere. Așa mi-am început lungul și fascinantul drum pe calea educației. Am început să studiez și alte științe pentru a-mi largi orizontul. Astfel a apărul interesul meu pentru știința de frontieră Feng Shui. Eram studentă la facultate, la Arhitectură, la  Design de interior. Spațiul construit, înțeles la început doar prin perspectiva  formei estetice, a căpătat valențe noi, de domeniul fizicii.  Îmi doream să cunosc mai mult. Așa că am bătut lumea în lung și în lat  în căutarea celui mai bun Maestru în domeniu, pe care apoi l-am urmat în diverse colțuri ale lumii, pentru a învață tot ce se putea învață.

Mai apoi, când Maestrul meu nu a mai avut ce să mă învețe, am început să învăț de la alți colegi din domeniu, participând la Congrese Internaționale. În timp, setea mea de cunoaștere a crescut și mai mult. E drept, educația este un drum fără sfârșit, dar se spune că cel care aduce cele mai mari satisfacții este de fapt drumul în sine și nu destinația. După ani de studii am realizat că tot ceea ce am învățat are o și mai mare valoare dacă dau mai departe. Așa am început să învăț și mai mult, învățându-i pe alții.

Marea mea revelație însă, pe drumul educației, au fost copiii. Ceea ce a început cu titlu de experiment s-a transformat în bucuria și fascinația descoperirii capacităților celor mici. Nu voi uită niciodată momentul în care, stând în mijlocul zecilor de copii cu vârste cuprinse între șapte și zece ani, în timp ce le vorbeam de științe străvechi și legile Universului, mă întrebăm ce caut în hărmălaia de acolo? Pe câți dintre ei îi interesa cu adevărat cunoașterea sau ceea ce aveam eu să le spun? Și apoi, am înțeles brusc. Nu ei sunt de fapt dezinteresați, ci noi adulții suntem cei care nu știm să le atragem atenția și să le prezentăm avantajele educației și nevoia de educare. Așa că am schimbat mesajul și limbajul în care le vorbeam . Mi-am continuat discursul în limbajul supereroilor iau micii mei studenți s-au liniștit  dintr-o dată. Înțelegerea legilor lumii înconjurătoare a căpătat din acel moment altă valoare pentru ei. Iar eu am rămas fascinată de imensă lor capacitate de înțelegere și dorința de a învață. Pentru că ei au fost cei care ulterior au insistat să revin în mijlocul lor pentru a îi ghida mai departe. Cred nu există bucurie mai mare că aceea de a vedea trezită și în ei setea de cunoaștere.

Având onoarea să particip la Congrese Internaționale că și vorbitor, m-am folosit de aceste ocazii pentru a împărtăși și colegilor mei, veniți din toate colțurile lumii, descoperirile legate de învățarea copiilor și de capacitatea lor de a asimila științele de frontieră, bucurându-mă de susținerea și încurajarea lor.

Datorita cunoașterii acumultate, am șansă să fiu deschizător de drumuri în domeniul meu. Mă bucur de privilegiul de a fi primul Maestrul Feng Shui din lume care a avut inspirația să lucreze cu cei mici. Iar meritul este al copiilor, pentru că ei au fost cei de la care am înțeles că susținerea educației lor va face diferența pe viitor, pentru o lume mai bună. Dacă vrem să schimbăm ceva în bine, trebuie să începem cu ei. Educația îi va echilibra și ghida în găsirea de sine și descoperirea potențialului propriu, că apoi fiecare să-și aducă aportul lor exact acolo unde trebuie, și nu la întâmplare.

Iar pe lângă ei, trebuie să continuăm să ne educăm și noi. De fapt, să învățăm cum să-i învățăm. Să învățăm cum să investim în ei pasiunea de cunoaștere, și nu doar vorbe și formule care de multe ori, pentru vârsta lor poate nu au nici o semnificație.

Implicarea în studiul metafizicii chinezești mi-a adus bucuria de a cunoaște mai bine conceptele orientale și cum ne pot ajută ele să ne facem o viață mai bună. Chinezii spun că succesul în viață depinde de cinci factori: de cunoașterea potențialului, de înțelegerea traseului personal, de aplicarea științei Feng Shui în spațiile în care trăim și lucrăm (deoarece înțelegând legile fizicii nevăzute le putem folosi influența în favoarea noastră), de generozitate, și de educație. Așadar, educația este una dintre cheile de boltă către o viață de succes.

Ca și copiii, iubim eroii și supereroii. Ei sunt, în fond, produsul unor minți educate care și-au permis să viseze și să-și pună în aplicare visele. Iar educația permite adulților de mai târziu să devină în timp eroii și supereroii propriilor copilării.