Totul depinde de educație

Într-unul din eseurile sale, Montaigne (scriitor și folosof francez, 1533 – 1592) spune că o doză din veninul pe care oamenii răi îl „prepară” în ființa lor și pe care îl ”injectează” în semeni rămâne și în ei. Răutatea soarbe cea mai mare parte a propriului său venin și îl otrăvește. Mi-e greu să-mi închipui un ins în care răutatea dospește ca aluatul, că va regreta vreodată faptele sale mârșave, ticăloase. N-am cunoscut niciun om rău care să-și recunoască acest viciu al firii sale. După o vorbă înțeleaptă, răutatea veche nu poate deveni bunătate nouă.

Totul depinde de EDUCAȚIE. Referindu-mă la domeniul la care mă pricep – SPORTUL – e o iluzie că pornind de la educație, vom găsi căi spre corectitudine, atât timp cât sportul, sporturile, unele într-o măsură mai mare, altele într-o măsură mai mică, sunt legate de recompensa materială. Cu cât interesele pe care sportul le implică sunt mai mari, cu atât căile spre corectitudine devin tot mai puține și mai inaccesibile, iar ”desțelenirea” lor devine o problemă de mare profunzime a EDUCAȚIEI individuale și colective. O astfel de întreprindere nu este ceva care se poate realiza de la o zi la alta, printr-o pledoarie izolată, ci printr-o acțiune concertată. Ar trebui să se ajungă!

Va fi greu? Poate! … Dar așa cum avem datoria să facem zilnic, ceas de ceas, pasul mai mic sau mai mare care ne poartă înainte, pe drumul împlinirii fiecăruia dintre noi, cei care socotim că ne preocupă EDUCAȚIA și credem în noblețea sa, avem obligația morală de a ne aduce contribuția, mai mică sau mai mare, la salvarea loialității, a generozității, pentru a salva în viața cotidiană demnitatea umană.

Cristian Țopescu