Moștenirea de gânduri, imagini, semne

Suntem într-un moment de răscruce al civilizației omenești, moment în care comunicarea, cultura și în special educația, au un impact major în viața omului, repoziționându-se în societate. Cartea, este un lucru evident, a început să piardă foarte mult teren. Suntem cu mult mai aproape de ceea ce înseamnă a butona sau a ne juca cu degetul pe un ecran, decât de a scrie cu pixul, cu stiloul sau cu alt instrument, făcând să curgă din mâna noastră, stângă sau dreaptă, gândurile, emoțiile, imaginile; în orice caz, sentimentele noastre și, mai ales, reflecțiile pe care le avem.

Este greu și în același timp neproductiv să dăm verdicte, iar omul se deosebește prin gândire și sentimente de celelalte ființe de pe Pământ. De aceea, abordarea metodei de a scrie va fi o opțiune, fie printr-o atingere pe un ecran, care va transforma vârfurile de degete în impulsuri electronice, gânduri, imagini, semne pe care vrem să le lăsăm semenilor noștri; fie prin mâna care ține pixul ori stiloul, prin care vor curge gândurile ca o prelungire a minții, sufletului și inimii noastre.

Scrisul și comunicarea prin scris cred că vor rămâne o formulă fundamentală de dialog între oameni. Încă nu am ajuns la acel nivel de a ne înțelege numai din priviri, de a comunica prin energii ale capului, ale minții, ale sufletului nostru. S-ar putea să ajungem și acolo, numai că atunci se vor produce mutații foarte mari în viața oamenilor pe acest pământ, față de felul în care o cunoaștem noi acum.

Salut această inițiativă de a sprijini scrisul, activitatea fundamentală de zi cu zi a omului, formula palpabilă a comunicării dintre oameni sub semnul cunoașterii, al bucuriei comunicării, al iubirii, al împărtășirii sentimentelor. E o propunere pe care o încurajez, de a transforma scrisul, această nevoie a oamenilor, în necesitatea păstrării unui patrimoniu pe care omenirea l-a dobândit.

Constantin Chiriac