Anca Bucur: Credința mișcă munții din loc

Credința mișcă munții din loc

Acesta a fost motto-ul care m-a ghidat în viață, încă de mică.

Am crezut că pot să devin o campioană dacă mă implic în totalitate, așa îmi zicea mama.

„Puterea cuvintelor”

Drumul meu în cariera sportivă începe în orașul natal Târgu Mureș. Mama este cea care mi-a descoperit talentul și ea este cea care mi-a dat încrederea că pot să îmi îndeplinesc visele.

Fascinată de mișcare și frumos, la vârsta de 5 ani mă aflam pe scenă, alături de grupul de balet, din care făceam parte. Mi-aduc aminte și acum acele momente și încrederea ce o căpătasem în forțele proprii.

Povestea continuă la Deva, la centrul național de gimnastică Cetate Deva, în anul 1995, când am decis, cu familia, să îmi duc pasiunea la un alt nivel.

Școala campioanelor, așa era numită de cei mai mulți. La Deva se afla în cantonament și lotul olimpic de gimnastică, campioanele lumii, care au adus atâta bucurie acestei țări. Pentru noi, ele erau o inspirație reală.

În acel loc se fabricau talente, campioni, dar și caractere. Stăteam într-un cămin de fete, venite din toată țara, cu aceleași visuri ca ale mele. Aveam două antrenamente pe zi, școală, meditații. Timpul ne era foarte bine calculat, iar pedagogul, profesorii și antrenorii pe care îi aveam au fost mereu alături de noi, îndrumându-ne spre succes.

Provin dintr-o familie modestă, unde am fost educată să fiu cinstită, să îmi respect pasiunea și locul în care trăiesc, dar mai ales să muncesc și să lupt pentru ce îmi doresc. Încrederea că pot să duc la bun sfârșit acest traseu presărat cu sacrificii, sudoare și dorul de casă a venit încă de la început.

Mama a văzut în mine dorința de a face mai mult și m-a încurajat în permanență. Ca și toată familia.

„Puterea cuvântului și credința care mută munții”

La început există dorință, entuziasm, speranțe. Familia mi-a acordat un suport constant și așa am reușit să depășesc orice obstacol. Iubirea, dar și cuvintele magice care îți spun că ești capabil pot face atât de mult.

11 ani am petrecut la Deva, timp în care am câștigat numeroase titluri naționale în gimnastică aerobică. Am făcut parte din lotul național al României, la acest sport (atât în seria de juniori și cât seniori). Nu am renunțat când am întâmpinat dificultăți, ci am mers mai departe, atunci când am crezut că e momentul. M-am retras din lumea gimnasticii cu un gust amar și unul dulce. Eram încrezătoare în ce urma să vină, dar în același timp, am simțit că ceva îmi lipsea. Cu zeci de medalii, la întrecerile naționale și o medalie de bronz la campionatele mondiale de gimnastică aerobică, în 2006, mi-am luat rămas-bun de la acest sport.

În 2008, am început cariera mea în lumea fitnessului, întorcându-mă la ce iubeam mai mult: sportul. Dorința arzătoare de a mă întoarce pe scena mondială și, de ce nu, dorința de a câștiga o întrecere mondială, m-a împins competițiile de fitness. Era cea mai bună modalitate de a-mi păstra locul de muncă și de a face în continuare ceea ce iubesc.

Nu mi-am pierdut niciodată speranța, am crezut mereu că toate vor veni la timpul lor. Azi dețin nu unul, ci cinci titluri mondiale și sincer, aș folosi acest pix să scriu zeci de pagini de mulțumire mamei și familiei. Până în prezent, 27 de ani de sport și atât de multă recunoștință. Cu suportul celor dragi și respectul pentru ceea ce iubești, ai să reușești în viață.

Pentru mine, fericirea vine din lucruri mărunte și am învățat, pe parcursul anilor, să cred în visul meu și să nu las pe nimeni să îmi răpească speranța.

Anca Bucur, Scrisul face bine