Școala gustului

Avem nevoie de școală ca să învățăm să scriem, să citim, să socotim. Tot la școală învățăm o meserie, ne descoperim talentele, aptitudinile, ne construim o carieră. Școala se confundă cu noțiunea de educație, spunem că mergem la școală, deși obiectivul este să creștem, să ne dezvoltăm, să acumulăm. Iar educația este un proces dinamic, nu se termină niciodată, avem toată viața ceva de învățat.

Pentru că desăvârșirea noastră ca oameni este infinită, pentru că nu ne ajunge timpul să cuprindem învățătura și cunoștințele care ne stau la dispoziție. Unde? În cărți! Da, dragii mei, fie că vă place sau nu, instrumentul educației este cartea. Toată știința și experiențele generațiilor dinaintea noastră e pusă la păstrare în cărți și, culmea, poate fi accesată de oricine, e la dispoziția tuturor. Un izvor nesfârșit de informație care așteaptă să fie accesată.

Educația e strâns legată de carte pentru că scrisul este singurul mijloc prin care poți împărtăși cunoștințele, prin care poți transmite lumii întregi gândurile și părerile tale. Fiecare e liber apoi să își aleagă lucrurile care îi plac, cu care rezonează, care i se potrivesc. Există cărți pentru toate gusturile, informație și educație pentru toate direcțiile, orice idee sau dorință poate prinde viață folosindu-ne de cărți. Profitați, abuzați, hrăniți-vă sufletul și mintea citind.

Mergem la școală la 7 ani, însă educația începe cu mult înainte să știm să scriem și să citim. Poate de asta se și spune că ești bine crescut, că ai „cei 7 ani de acasă”, atunci când educația de bază ai primit-o acasă, în copilărie. Iar primele lucruri pe care le înveți când ești mic este să mergi, să te joci, să-ți recunoști emoțiile și să ai grijă de corpul tău, să-l speli, să-l hrănești. Relația cu mâncarea este elementară, dar fundamentală.

Nu poți fi bine crescut dacă nu ești bine hrănit, iar felul în care te raportezi la mâncare spune multe despre felul tău de a fi. Pentru că prima școală de care avem parte este școala gustului.

Toate ființele mănâncă pentru a supraviețui. La oameni, lucrurile sunt mai complexe: avem un corp care trebuie hrănit cu emoții, dorințe, visuri, povești. Înainte de a descoperi alte senzații și sentimente, știm că mâncarea înseamnă stare de bine. Este binele primordial, primit ca instinct de la natură. Un bebeluș sătul e un bebeluș fericit, satisfacția simțurilor o învățăm prin intermediul mâncării.

Avem 5 simțuri: văz, gust, miros, auz și atingere. Toate trebuie implicate, folosite, experimentate în raport cu alimentele. Dacă la naștere avem preferința pentru gustul dulce, pe parcursul vieții gustul se antrenează, se educă, se dezvoltă. Să descoperi gusturi noi înseamnă să crești, să evoluezi, să-ți lărgești universul. Cu cele 5 simțuri și 4 gusturi de bază (dulce, amar, acru, sărat) la care se adaugă o capacitate olfactivă remarcabilă (putem deosebi 10.000 – 15.000 de mirosuri diferite), se pot construi partituri senzoriale infinite, asemeni notelor muzicale.

A fi bine crescut se măsoară în numărul de alimente diferite pe care-l consumi, iar diversitatea înseamnă sănătate și trebuie învățată în copilărie. Poate nu întâmplător prima școală pe care o absolvim este școala gustului. Locul în care ne-am născut, cultura, religia, statutul social, obiceiurile din familie, toate se reflectă în farfuria noastră. Avem nevoie de educație alimentară. Din relația cu mâncarea aflăm cine suntem, învățăm să recunoaștem ce ne place, ce ne face bine. Iar atunci când ești „bine crescut” pleci în viață ca un învingător!