Despre alfabete

Aveți în față o colecție de alfabete utilizate în istoria lumii, extraordinară ca erudiție și ca frumusețe formală. Am primit-o eu însumi electronic, precum și cel care mi l-a trimis, așa că nu-i știu punctul de plecare. Ea arată inventitivitatea umană de-a lungul unei lungi istorii a scrisului, dar și faptul că oamenii au știut totdeauna să inventeze semne pentru comunicare într-un înalt mod artistic.

De fapt, ceea ce ei poate socoteau strict utilitar, noi, astăzi, cei care folosim alte semne și nu le mai putem descifra ca sens pe ale lor, socotim semne artistice. Utilul devine artă, am putea zice. Nu știu dacă semnele noastre de azi vor urma vreodată într-un viitor îndepărtat aceeași cale. Deocamdată, noi le folosim ca semne, dar pierdem o dimensiune a lor grafică: nu mai scriem „de mână” ci, precum chiar eu aici, scriem automat, electronic. Semnele sunt aceleași, doar mediul folosit este schimbat. Nu fără preocupări formale, însă, dacă ne amintim câte alfabete electronice există. În rândul lor, esteticul reapare că imaginație formală. Utilitatea, în sens de diferențiere între semne, și imaginația, ca opțiune formală, se conjugă probabil mereu în lume. Ceea ce nu mai distingem utilitar, transferăm în estetic.

Documentul de aici ne arată că cele două dimensiuni, poate și altele, au există totdeauna în lume. Și ne mai spune, cred, că e bine să le păstrăm și noi pe amândouă, deși eu însumi, chiar acum, folosesc altfel mâinile spre a scrie electronic decât am învățat de copil, cu un creion în mâna și o hârtie albă în față. Hârtia, că și ecranul laptop-ului acum, era, este, poate, oglinda în care mă uit când scriu, despre mine, altcuiva, unui „iubite cetitorule”, cum se spunea pe vremuri.