|   Echipa   |   SFB în Media   |   Contact   |  
 |   Donează online   |   Directionează 2%   |

365 pentru EDUCAȚIE

Cît mai costă cunoaşterea şi ce preţ mai are morala. Părinţi mă ajutaţi?

Stau în staţie, aştept autobuzul şi mă frămîntă ceva…

Am o problemă morală, ca să-i zic aşa. Am cîteva oferte să ţin nişte cursuri unor copii. Sînt plătit pentru asta. Ideea de bază e că eu trebuie să vînd nişte cunoştinţe unor copii, pentru care plătesc părinţii lor. Baiul e că eu am primit aceste cunoştinţe pe gratis. Părinţii mei au făcut totul voluntar, fraţii şi surorile mele, la fel. Nu s-a pus niciodată problema preţului şi ni se părea normal să fie aşa. Am învăţat numai în şcoli de stat unde nu am plătit direct nimic, nici eu, nici părinţii mei. Ba chiar am avut şi burse destule pentru că părinţii mei aveau cinci copii la școală şi salarii destul de mici. Am avut acces la zeci de cercuri şi biblioteci gratuite. Am învăţat gratuit chiar lucruri care astăzi costă mulţi bani, cum ar fi muzica şi cîntatul la diverse instrumente. Repet: totul gratuit.
Şi acum, brusc apar banii în joc. Deci problema mea e următoarea: dacă toate cunoştinţele (cunoaşterea) pe care le am, le-am primit gratis, fără o plată financiară directă, ce drept moral am eu să le vînd mai departe? Oare nu trebuie să le dau şi eu mai departe gratuit? Cîţi îşi permit într-o Românie săracă să cumpere cunoştinţe? Cum vor fi ele monopolizate dacă ţinem trendul acesta? Cine decide? Ştim foarte bine că informaţia, cunoştinţele sînt putere şi cel ce o deţine e tot mai puţin dispus să o împartă cu ceilalţi. În direcţia aceasta vrem să mergem?

Ştiu, în cultura actuală în care totul este dominat de „piaţă” ideea că educaţia şi cunoştinţele sînt mult prea valoroase pentru a avea un preţ şi de aceea ele trebuie să fie gratuite pare o utopie. Dacă promovezi astfel de idei chiar începi să fii privit suspect: cum, domnule, toată lumea normală vinde totul frumos, trăieşte civilizat şi cinstit din asta, şi vii tu şi ne strici piaţa şi scrînteşti şi mintea tinerilor.

Pare o nebunie ce spun? Dreptul universal şi gratuit la educaţie pare din nou o nebunie? Dar imaginaţi-vă cum ar fi văzut acest fundamentalism al pieţei şi banului oameni care au produs idei, teorii şi ştiinţă din Antichitate, trecînd prin Evul Mediu, Renaştere, Iluminism şi pînă în Modernitatea timpurie, cînd nebunia banului nu ne luase minţile. Imaginați-vă că brusc toţi aceşti oameni ar cere drepturi şi bani pentru tot ce au creat, creaţie care a pus bazele ştiinţei şi tehnicii moderne? Dacă Pitagora, Newton sau Einstein îşi privatizau teoriile? Nici prin cap să le treacă. Ei sînt nebuni sau noi sîntem? Cu siguranţă, ei ne-ar considera nebuni. Iar noi vindem fără scrupule tot, pînă şi ceea ce am primit în dar, gratuit, făcînd din asta un titlu de glorie. Dar cum eu sînt optimist cred că se poate cădea şi mai jos….

Hai că vine autobuzul cu o singură uşă, despre care tot promit o poveste….

Pace fraţi şi surori…

Leave a Reply