|   Echipa   |   SFB în Media   |   Contact   |  
 |   Donează online   |   Directionează 2%   |

365 pentru EDUCAȚIE

Dreptul la marea dragoste

Probabil că e mai confortabil să ne așezăm, resemnați, la umbra vrejului răsucit al ADN-ului nostru și să spunem că nu putem schimba nimic, așa cum, uneori, ne e mai simplu să ne motivăm destinele prin educația pe care (nu) am primit-o de la cei care ne-au crescut. Dar, de fapt, nu există o formulă care să funcționeze precis, iar soarta fiecăruia se rescrie, clipă de clipă, cu litere de mână, într-un jurnal miraculos, unic. Fiecare dintre noi a primit la naștere un condei fermecat care să-i deseneze drumul prin lume și să-i înșire rândurile devenirii în cuvinte ritmate, în metrica bătăilor inimii și în dansul răsucirii vârtejului de emoții care ne bântuie adesea.

Cine suntem? Suntem produsul educaţiei pe care o primim? Suntem vlăstare ale celor care ne-au dat viaţă şi semănăm cu ei necondiţionat așa cum și copiii noștri vor semăna cu noi, fie că vor, fie că nu vor? Sau suntem, până la urmă, nişte vietăţi atât de singulare, încât nici educaţia, nici ereditatea, nici mediul nu ne pot influenţa într-atât, încât să ne adoarmă visurile?

Învățăm în școli despre fizică și despre biologie, despre regulile gramaticii și neregulile politicii, dar despre cele mai importante lucruri, precum iubirea, iertarea, maternitatea sau paternitatea nu învățăm în nicio instituție. Ni se spune că sănătatea ne e scrisă în sau ștearsă din gene și că nu ne putem împotrivi. Și, totuși, viața ne demonstrează că unii reușesc să-și afle fericirea, chiar dacă nu i-a învățat nimeni cum să facă asta, iar cei care trăiesc sănătos vor fi sănătoși și liberi, evadând de sub zornăitul amenințător al lanțului genetic. Pentru că avem cu toții dreptul la unicitate, la marea dragoste și la toate împlinirile autentice. De aceea, trăiesc mereu în bucuria strădaniei de a fi mamă înţeleaptă şi demnă, care dă ștafeta binelui și a libertății mai departe, tocmai pentru a nu lăsa lumea să se prăbuşească.

Și pentru că poezia ne poate salva de la orice cădere, uneori, recitesc din Nicolae Labiş…

“Fiii voştri singuri hotărăsc în viaţă

Care-i meseria ce o vor urma,

Fiii voştri singuri mai târziu învaţă

Taina ei fierbinte, nobilă, şi grea.

Fiii voştri singuri, mai târziu, fireşte,

Îşi aleg iubita mângâind-o blând.

Inima lor largă sinceră-şi rosteşte

În privinţa asta cel mai greu cuvânt…”

Leave a Reply