Diana Cavallioti: Cine suntem

A vorbi despre educație este o provocare. Riscul de a fi înțeles greșit îmi pare a fi destul de mare. Astfel că aș vrea să clarificăm câteva lucruri de la început pentru a nu există nici un fel de confuzii în urmarea traseului pe care îl voi propune. În primul rând, Educația nu are nici cea mai mică legătură cu școlarizarea, cu consistența trecutului sau și mai important cu viitorul sau cu pregătirea acestuia, nu este o realizare și în nici un caz nu e proiecția unui „eu finit” și atingerea unui obiectiv. Toate aceste aspecte trebuie lăsate cumva deoparte pentru a mă putea apropia de ceea ce eu cred și susțin a fi educația și cum trebuie ea înțeleasă.

Educația este un proces care are loc doar în prezent, care presupune o acțiune continuă și conștientă și care aș spune că propune doar o invitație la sinceritate. Și uite așa am intrat destul de brusc în subiect: Sinceritatea.

Trăim cu persoana noastră 24 de ore din 24. Ne trezim cu noi, și punem seară capul pe pernă cu același conținut cu care ne-am trezit, propria noastră persoană. Avem datoria să fim sinceri și să ne analizăm constant. Educația înseamnă dezvoltare, atât personală cât și contributivă.

Ca în orice construcție, fiecare element trebuie atent verificat, pornind de la cele mai mici piulițe până la felul în care ele se îmbină pentru a susține ansamblul. De multe ori contează doar imaginea finală și aici începe o luptă pentru a nu ceda acestei ispite. Da, sunt de acord că educația nu poate avea decât un impact pozitiv asupra vieții într-un viitor proiectiv, dar educația nu trebuie să fie în nici un moment un instrument care să deservească.

Aș vrea să pot spune că un om se va îmbogăți și își va dezvolta educația mergând la teatru, dar nu am să spun asta pentru că nu cred în obligativitatea ca mod de trăi. La fel voi spune și despre cărți, muzică sau istorie. Când ne vom asculta vocea interioară, care este cel mai mare secret al omenirii, și când vom fi în concordanță cu ceea ce credem și simțim abia atunci vom putea zâmbi gândindu-ne la „cât de educat sunt”. Și doar atunci vom ști ce înseamnă să fii educat. Ne ascundem prea mult în spatele „informației“ pe care o proslăvim și o transformăm în artă de război. Doar că informația a devenit ușor ușor un zeu fals. Nu ne-am adaptat la viteza cu care ea circulă, nu mai avem timp să respirăm și nu mai avem timp să o trecem prin propriul nostru filtru. Ne-am anulat importanța, ne-am anulat chiar și existența.

Educația înseamnă privilegiul de a te cunoaște și de a ști cine ești. Și sper să recunoaștem împreună că un om educat nu este același lucru cu un om învățat.

Educația înseamnă libertate. Cu fiecare gând îndreptat înspre automodelare te eliberezi de presiunea societății, începi să vezi din ce în ce mai clar mecanismul din care faci parte și vei înțelege regulile jocului.

Educația înseamnă frumusețea de a te privi prin ceilalți. Ne cunoaștem și ne recunoaștem în fiecare ființă cu care interacționăm. E un drum atât de ușor înspre empatie.

Și ca să vin cu o concluzie sperând că am fost corect înțeleasă până acum, am să vă recunosc faptul că nu îmi este de nimic mai frică, decât de omul care se recomandă cu „educația” lui. Devine propriul său inamic și mă obligă să fac parte din tabăra adversă pentru că nu știu cu cine stau de vorbă: cu el sau cu cărțile pe care le-a citit? Nu, nu suntem ceea ce citim sau ceea ce mâncăm sau tot felul de alte sintagme dăunătoare. Întrebarea mea este: Știm Cine Suntem?