|   Echipa   |   SFB în Media   |   Contact   |  
 |   Donează online   |   Directionează 2%   |

365 pentru EDUCAȚIE

Despre deciziile adoptate de Anul Nou

Să slăbesc. Să renunț la fumat. Să petrec mai mult timp cu familia. Să fiu mai organizat. Să mănânc mai sănătos. Să scap de datorii. Să găsesc o slujba mai bună. Să nu mai fiu stresat. Să consum mai puțin alcool. Să citesc mai mult. Să mă feresc de dulciuri. Să călătoresc prin lume. Să mă implic social. Și așa mai departe…

Pentru că finalul anului se apropie, m-am gândit să scriu despre vestitele decizii (sau „rezoluții”) adoptate de Anul Nou. Subiectul poate părea unul simplist, dar – de exemplu – guvernul SUA are o pagină dedicată pentru cele mai populare decizii pe care cetățenii americani le iau la trecerea dintre ani. Dacă ne uităm pe lista acestora, nu vom descoperi cine-știe-ce surpriză; că ceea ce diferă de la un individ la altul și de la o  societate la altă este popularitatea fiecăreia dintre aceste „rezoluții”.

Părerile privind momentul ales pentru a face schimbări în viață sunt împărțite. Unii spun că trecerea dintre ani este un  moment excelent pentru a ne face promisiuni sau angajamente. Alții afirmă că „rezoluțiile” adoptate de Anul Nou sunt o pierdere totală de timp.

În urmă cu ani de zile am încercat să mă las de fumat. Și de Revelion (cu două țigări fumate cu disperare între 23.55 și 23.59) și în alte zile ale anului. Rezistăm câteva zile, sau săptămâni, sau chiar luni. Apoi, reveneam la acest obicei. Eram un fumător pasionat (în vremurile „de glorie”, până la două pachete pe zi; ajunsesem să fumez Gitanes fără filtru – cine a fumat așa ceva, își poate da seama cât de inverșunat eram…). Am avut succes de abia în momentul în care mi-am stabilit un obiectiv: de a deveni un părinte nefumător, astfel încât copiii mei să nu sufere din cauza obiceiul meu nociv. Din acel moment, nu au mai existat țigări. Nu a fost nevoie de Nicorette, țigări electronice, terapie de grup, mers la psiholog, la vrăjitoare, șamani etc. Pur și simplu, fumatul mi s-a părut incompatibil cu obiectivul meu.

Toate „rezoluțiile” menționate (precum și multe altele) reprezintă, de fapt, schimbări în viață noastră. Noi, oamenii, suntem extrem de rezistenți la schimbare. Nu întru în explicații de natură psihologică (sentimentul de pierdere a controlului, teama de necunoscut, frică de eșec, ieșirea din zona de confort etc.). Totuși, există câteva „trucuri” care ne ajută să  „îmbrățișăm” mai ușor schimbările.

  1. Primul ar fi să găsim un răspuns sincer la întrebarea „de ce aș face această schimbare?”. Ce anume ne nemulțumește? Ce ar putea fi mai bine în viață noastră?
  2. Apoi, schimbarea să fie asociată unui obiectiv. Iar obiectivul să iasă din zona fantezistă („mi-ar plăcea să slăbesc”) și să între în cea realistă – vestitul SMART al corporatistilor („voi slabi 5 kg în 90 de zile, iar pentru asta urmează să fac următoarele lucruri: …”). Partea interesantă a alegerii unui obiectiv este că lucrurile din viață noastră încep să se alinieze obiectivului: dietă, stilul de viață, cercul de prieteni, informațiile căutate, locurile în care mergem, ocupația etc.
  3. (Renunțarea la) Alegerea momentului optim. Știți dietele acelea care încep luni? Și rezistă până vineri? Sau cele care o să înceapă… după concediu, după Sărbători, după 40 de ani, după…după…după…? Ei bine, momentul ideal pentru a face o schimbare este acum. Sau, mai precis, în clipă în care simțim nevoia de a face schimbarea. Amânarea înseamnă… amânare.
  4. Schimbarea atitudinii. Sună complicat, dar este simplu. Se aplică o singură regulă: să renunțăm la scuze. „Nu pot, pentru că toți cei din jurul meu mănâncă prăjituri, fumează, beau etc.” „Nu am unde să alerg”. „E prea frig”. „E prea cald”. „Ce o să zică lumea…?” (a propos de asta, cred că ar trebui să ne preocupe mai mult ce va zice eul nostru viitor, în ultimele clipe ale vieții…). O „mantră” pe care o putem repeta: „sunt mai puternic(a) decât cea mai frecvența scuză” :). Dacă scoatem scuzele din dicționar, obligăm creierul să răspundă permanent (și să găsească soluții) la întrebarea „Cum urmează să fac asta?”.

Motivația, automotivarea, voința etc. ne ajută doar în clipă în care începem schimbarea. Dar ceea ce ne ajută să permanentizăm această schimbare și să o integrăm în personalitatea noastră este adoptarea unui obicei nou. Nu avem nevoie de voință de fier pentru a ne spăla pe dinți zilnic. Sau de un nivel enorm de automotivare pentru a face duș. Toate acestea au devenit parte din rutină noastră.

Așadar, se apropie Anul Nou. Ora 24.00 a zilei de 31 Decembrie va fi o ocazie excelență de a face un prim bilanț: ce mi-a adus schimbarea făcută în urmă cu câteva zile (sau săptămâni / luni)? Sunt în grafic cu slăbitul? Mai simt nevoia de a fuma? Câți bani am economisit renunțând la fumat? Câte ore am petrecut în plus cu familia? Cât de organizat arată spațiul meu de lucru? (ar ajuta o poză făcută înainte și după). Mănânc mai sănătos? (asta include și masa de Revelion!). Am reușit să deschid un cont de economii? Am investit ceva în dezvoltarea mea personală? Câte cărți am citit? Mi-am cumpărat un bilet de avion către o destinație pe care îmi doream de mult să o vizitez? Mi-am ales o cauză pe care să o susțin? Și așa mai departe…

Leave a Reply