Scrisul printre generații
Bunicii și străbunicii mei din partea mamei au fost învățători (cu numele de familie Bucheru), iar bunicului care mi-a modelat cititul și scrisul în copilărie îi port o amintire fixată între aceste două repere. Îmi dădea, cu răbdare, dictări și insista să mă învețe să scriu impecabil, cu toate ticurile mele de copil agitat, care cu siguranță îl enervau. Îmi indica să citesc Decameronul lui Boccaccio, având naivitatea să-mi cenzureze anumite fragmente (la acelea mă duceam în primul rând). Îmi povestea pățaniile lui de tânăr învățător trimis în Basarabia anilor ’30, apoi evenimentele celui de-al Doilea Război Mondial, la care participase alături de armata germană, rămânând prizonier la ruși până în 1948. Noroc că a scris multe din ele, altfel nu mi-aș aduce aminte mai nimic, pentru că nu îl ascultam cu atenția pe care ar fi meritat-o. Îmi cumpăra cărți, apoi ne contraziceam pe tema lui Dostoievski: eu îl adoram, iar el antipatiza din principiu tot ce venea de la ruși…
Poate că de la el am moștenit ideea (cu siguranță caducă astăzi) că cel mai prețios lucru pe care îl poți lăsa după tine e o carte. Și, chiar dacă sunt perfect conștientă că o carte de muzicologie se adresează unui public de nișă, unui minuscul grup de cititori, că e perisabilă, pentru că noi mode și maniere de a aborda subiectele muzicale apar și dispar rapid, continui să scriu un volum la câțiva ani. Dincolo de toate activitățile mele cotidiene, de faptul că îmi place să predau, sau că mă bucură să cânt la pian muzică de cameră, mi-am menținut aceeași obsesie a scrisului. M-aș simți cu siguranță frustrată dacă n-aș găsi pe undeva timpul necesar cititului și scrisului. Cea mai mare dorință a mea din copilărie (neegalată însă de un talent pe măsură, din păcate) a fost să fi devenit romancier. Sunt însă pe deplin mulțumită să citesc scriitorii cu care îmi găsesc afinități. Profunzimile și stilurile lor mă ajută să îmi cizelez pe cât pot scrisul propriu.
Mi-a plăcut prenumele bunicului meu, Eugen, și l-am transmis mai departe strănepotului său, care scrie și el: deocamdată, scenarii de film.
Valentina Sandu-Dediu
About Post Author
Felicitări autoarei, doamnei muzicolog Valentina Sandu-Dediu pentru confesiune, este un model de pasiune și dăruire pentru arta scrisului și un imbold pentru cei înzestrați, dornici să-i urmeze exemplul. Scrisul dezvoltă memoria și recunoștința față de cei care ne-au dăruit din timpul și înțelepciunea lor.