Nu poţi educa, dacă nu te laşi educat

Nu poţi pretinde că îi înveţi pe copii, dacă tu însuţi nu eşti dispus să înveţi încontinuu. Dacă nu eşti în stare să spui ”nu ştiu” şi apoi să cauţi să afli ceea ce nu ştiai. Degeaba le predai la tablă şi le umpli ora cu propriile tale cuvinte, dacă nu te uiţi în ochii lor ca să vezi dacă te-au înţeles.

Nu poţi educa niciun copil, dacă nu te laşi, la rândul tău, educat de el. Dacă nu simţi că el îţi poate arăta la fel de multe pe cât îi arăţi tu. Dacă nu te laşi la înălţimea lui, dacă nu vorbeşti asemenea lui. Niciun copil nu te va asculta cu adevărat dacă nu te opreşti din a ţine predici din înaltul cerului tău arogant.

Nu aş fi putut să scriu niciodată o carte pentru copii, dacă ei nu m-ar fi luat de mână şi nu m-aş fi lăsat purtată în lumea lor. Nu aş fi găsit personajele şi nici glumele potrivite, dacă nu i-aş fi lăsat să îmi intre în inimă şi să o umple de bunătatea, de candoarea şi de zâmbetul lor. Copiii m-au ajutat să îmi retrăiesc copilăria, conştient şi cu o mare bucurie.

Nicio poveste nu se poate naşte fără praful magic pe care doar copiii au puterea să îl împartă oamenilor mari. Un strop a ajuns şi la mine. Nu pot decât le fiu, pentru totdeauna, recunoscătoare.

Nu poţi educa, dacă nu te laşi educat.
Nu poţi învăţa pe nimeni nimic, niciodată, dacă te crezi atotştiutor.
Nu poţi scrie cărţi pentru copii, dacă nu recunoşti că ei sunt esenţa poveştii, a lumii, a vieţii.