|   Echipa   |   SFB în Media   |   Contact   |  
 |   Donează online   |   Directionează 2%   |

365 pentru EDUCAȚIE

Vârsta potrivită pentru educație rutieră

Deși nu prea se cunosc aceste lucruri și oamenii chiar se plâng de lipsa lor, orele de educație rutieră în școli încă se țin. Nu sunt ore obligatorii, nu se dau note, dar cert e că, periodic, într-adevăr mult mai rar decât ar fi necesar, polițiști rutieri merg la școli și țin lecții de educație rutieră copiilor.

Acum vreo patru ani am fost desemnat să merg la o școală unde să stau de vorbă cu elevii. Era o școală profesională, finanțată de o mare firmă care îi angaja pe viitorii absolvenți. Fiind o școală de meserii, elevii aveau deja vârste destul de mari, cam între 16 și 18 ani. M-am dus acolo crezând că voi sta de vorbă cu niște oameni maturi, deși bănuiam că nu sunt niște elevi eminenți, din moment ce au optat pentru o școală profesională. Mi-am început ora prin proiectarea unui filmuleț cu niște accidente rutiere destul de urâte, dar despre care credeam că vor avea efectul dorit, acela de a conștientiza ce se poate întâmpla atunci când conduci fără să respecți regulile de circulație, mai ales că mulți dintre elevii prezenți aveau deja premise de conducere, iar alții urmau să le dobândească. DIn greșeală, am început proiectarea unui filmuleț ce era destinat copiilor de clasa întâi, un film cu niște copii care băteau mingea în fața bocului, iar unul dintre ei, cu ochelari, sâsâit și mai cu față de tocilar, le explica pe unde să treacă strada corect, să treacă doar pe verde și alte lucruri pe înțelesul unor copii de maxim șapte ani. Mi-am cerut scuze, am oprit filmul, le-am zis că era un material pentru copii mici și am început să-l caut pe cel cu accidentele. Dirigintele clasei, prezent și el în sală, mi-a spus că aș fi putut lăsa lejer filmul pentru copii de șapte ani, făcând un gest din mână, un gest de dezamăgire din care am înțeles că nu trebuie să mă gândesc că ai săi elevi sunt cu mult mai evoluați decât acei copii de clasa întâi. Am vizionat filmele cu accidente, care le atrăseseră atât de mult atenția încât unii renunțaseră la jocurile de șăptică și de table care se desfășurau în spatele clasei, alții  se opriseră din spartul semințelor, iar unii chiar ridicau mâna și puneau întrebări. A urmat o scurtă prezentare de-a mea în care le-am explicat importanța respectării normelor rutiere, le-am vorbit despre diferite spețe și, văzând că jocurile din spate au fost reluate, m-am gândit să închei lecția de educație rutieră și să le ofer elevilor ocazia să îmi adreseze întrebări, care au început să curgă, dar care , din păcate, nu aveau nicio legătură cu lucrurile de care vorbisem eu: “Am voie să îmi cumpăr pistol? Dar cu aer comprimat? Dacă îl bat pe unul de îl bag în spital, își poate retrage plângerea dacă ne împcăcăm?”

Întrebările lor m-au convins că nu mai erau de mult la vârsta la care să li se facă educație rutieră și m-au convins că ora reprezentase o totală pierdere de timp, așa că anul următor am ales să aleg să merg la o școală primară, la clasa întâi. Copiii de aici s-au arătat mult mai receptivi și mult mai intresați de ceea ce le povesteam. Pe măsură ce interacționam cu ei, îmi întăream convingerea că întâlnirea lor cu mine nu o vor uita niciodată și modul de comportare în trafic le va rămâne bine întipărit. Pe finalul orei, i-am lăsat și pe ei să îmi pună întrebări, fiind foarte curios ce mă vor întreba. Nu sunt convins că acei copii nu au uitat deja întâlnirea cu polițistul rutier, dar eu știu precis că nu voi uita niciodată acea întâlnire, după ce mi-a spus copilul din prima bancă.

“Domnule polițist, odată, când eram cu tata cu mașina, tata a trecut pe roșu și ne-a oprit un polițist. Tata a pus niște bani în acte și i le-a dat polițistului, iar acesta nu ne-a mai făcut nimic și ne-a lăsat să plecăm.”

Învățătoarea a zâmbit și, simțind că eu sunt încuiat și că nu mă așteptam să aud așa ceva din gura unui copil de șapte ani, a încheiat ea discuția și ora de educație rutieră.

Am plecat de acolo gândindu-mă la cât rău au putut face acei doi “oameni mari”, care au întipărit în mintea unui copil faptul că poate fenta legea cu ajutorul banilor.

Am concluzionat că, într-adevăr, educația rutieră e mult mai folositoare dacă e făcută la vârstă fragedă, dar că nici ea nu are un efect prea mare dacă nu e întărită de o educație sănătoasă primită din sânul familiei, încă din fașă.

Leave a Reply