|   Echipa   |   SFB în Media   |   Contact   |  
 |   Donează online   |   Directionează 2%   |

365 pentru EDUCAȚIE

Semințele unei noi lumi

Viaţa este neaşteptată, presărată cu momente dramatice ce schimbă complet contextul, valorile, perspectiva. Emoţiile trăite în acele momemte au o intensitate greu de suportat şi lasă urme adânci în fiinţa fiecăruia dintre noi. Viaţă personală dincolo de criză va continua însă, dar va continua altfel, pe o altă direcţie, cu o altă intensitate. La o privire mai atentă, ceea ce era un moment dramatic pentru individ, nu are mare însemnătate pentru lumea din jur, pentru societate. Viaţă îşi continuă drumul aşa cum o făcuse şi până atunci, insensibilă la drama ce tocmai se petrecuse. Între individ şi societate, între om şi omenire, între Eu şi Noi există diferenţe majore dar şi asemănări frapante.

Societatea ca fiinţa colectivă, ca un mare Eu alcătuit din multe Eu-ri individuale, are şi ea o viaţă, o viaţă ce evoluează. O viaţă cu perioade „bune” şi perioade „grele”, cu suişuri şi coborâri, cu momente de cumpănă în care au loc modificări majore, profunde. Societatea ca întreg poate intra în criză. O criză datorată unui accident, a unei schimbări majore, catastrofale de context, de climă sau datorată iminenţei unei transformări a structurii corpului social indusă de o schimbare de paradigmă.

Criza fiinţei colective se resimte dramatic în viaţa fiecărei individualităţi, fiecărei persoane. O criză la scara întregului corp social  determină o multitudine de crize individuale, sincrone, greu de înţeles şi gestionat. Ori despre o asemenea criză cred că vorbim în aceste timpuri.

Criza resimţită azi, ce bulversează lumea în ansamblu, nu este doar de o criză financiară sau una economică sau politică sau identitara sau culturală ci una mult mai profundă, izvorâtă din legea de evoluţie a Omenirii, lege despre care nu ştim prea multe dar care ne afectează pe toţi.

Într-o asemenea situaţie însuşi contextul în care evoluăm, lumea din jurul fiecăruia este cuprinsă de agitaţie. Parcă vrând să sugereze o legătură profundă între Om şi natura, chiar și Natura pare cuprinsă de frisoane. Vremea extremă ne surprinde din ce în ce mai des contribuind la acea stare de insecuritate, de neînţelegere, de panică ce caracterizează apropierea unui punct critic.

Tot ceea ce părea stabil în ritmul vieţii noastre sociale şi economice se destramă, se desincronizează, se relativizează devenind în final o realitate turbulentă, nepredictibilă, generatoare de insecuritate, percepută în întreaga umanitate.

Încercarea de a găsi soluţii prin acţiuni politice nu pare să calmeze această stare de nelinişte şi depresie. Ba din contră. Asistăm la surprize majore înregistrate la alegeri de orice nivel şi în orice ţară. Polarizări sociale generate de asumarea unor ideologii principial antagonice, fenomen ce determină o fragmentare din ce în ce mai fină, mai atomizată  a societăţii în jurul oricărui subiect, esenţial sau derizoriu. Totul se întâmplă ca şi cum singurul lucru care contează acum este ascuţirea contradicţiilor, generarea unui mediu conflictual, invitaţie la acţiuni distructive, radicale.

În această mare în furtună, în această societate cuprinsă de revolte, de conflicte, dacă şti unde să te uiţi, dacă ai o minte deschisă şi evident o bază conceptuală adecvată poţi constata că omenirea face paşi extrem de rapizi către un  alt undeva, către o adevărată metamorfoză a fiinţei. Preocuparea omului de a studia materia s-a esenţializat într-un ansamblu de legi ale Naturii, a creeat o masă critică de înţelesuri, de experimente, de cunoştinţe. Întreaga experienţă acumulată în dorinţa de a stăpâni Natura, de a produce obiecte utile sau mai puţin utile, de a domina piaţa şi a întreţine o societate de consum se recristalizează, se transfigurează acum permiţând o abordare la un cu totul alt nivel a Conştiinţei, a Minţii, a Omului ca fiinţa spirituală.

Ştiinţa, orientată către material, către reproductibil şi obiectivitate a  atins în zilele noastre capacitatea de a studia Omul dincolo de anatomie, de fiziologie, de patologie. Omul ca fiinţa cosmică.

În aceste zile ce par desprinse dintr-un coşmar, se naşte o lume în care înţelegerea realităţii la un nivel nou  de profunzime generează nu doar o împăcare a contrariilor ci o şi altă viziune asupra Universului, un alt nivel de definire şi valorizare a viului, a vieţii, a Omului.

Unde nu te aştepţi, punctual, găsești „seminţele” noii lumi: tineri sau mai puţini tineri, animaţi de o efervescentă creatoare, având un tonus individual remarcabil generat de o puternică nevoie de colaborare, de participare la rezolvarea unor probleme reale dintr-o perspectivă mulţi şi transdisciplinară. Învăţarea continua le este atitudine asumată iar creativitatea şi inovativitatea forţe motrice ale materializării gândurilor în acţiuni şi produse.

Şi „humusul social” pare să se pregătească pentru noua lume. Sub presiunea dezvoltării explozive a ştiinţei apar zilnic noi materiale, noi tehnologii. Produsele realizate se rafinează continuu, se dematerializează sau se „întrupează” cu ajutorul echipamentelor de printare 3d, ce se perfecţionează şi se diversifică exponenţial. Arta şi Ştiinţa fuzionează şi dau împreună un alt sens cuvântului de job şi hobby. Lumea începe să tânjească după altceva, după o schimbare.

Azi, când totul pare să se destrame, când societatea se adânceşte în criză, o asemenea descriere a unui viitor ce va să vie pare cel puţin deplasată în ochii celor ce nu a avut şansa să trăiască o clipă în apropierea unor asemenea colectivităţi sau să petreacă măcar câteva ore în preajma unor asemenea oameni, adevărate „aşchii” de viitor.

Simple alăturări de cuvinte ce alcătuiesc fraze cu semnificaţie optimistă, generatoare de atitudine proactivă, crează paradoxal reacţii negative catalogate ca  formă brută de manipulare ideologică sau texte desprinse din cuvântări electorale.  Şi cu toate acestea germenii unei noi societăţi apar şi se dezvoltă pe măsură ce actuala societate îşi pierde stabilitatea, îşi pierde sensul. Am putea spune că acum asistăm la „Începutul sfârşitului”  dar şi la  „Sfrâșitul începutului”. O societate bazată pe materie şi reproducere apune iar una bazată pe cunoaştere şi creativitate îi ia locul. Omul, din resursa şi mâna de lucru devine creator şi explorator al unui Univers viu ce răspunde gândurilor fiecăruia, prim mecanisme abia schiţate de ştiinţă, de fizica cuantică, de neurostiinte.

Traversam un punct critic major, un fel de examen de maturitate al speciei umane. În faţa noastră se deschide din ce în ce mai evident prăpastia dintre două lumi. O lume ce moare sufocată de propriile deşeuri, de nesăbuinţă, intoxicata de plăcerea de A avea, de Mai mult, de Al meu şi o lume posibilă ce stă să se nască, în care omul devine valoare, arta şi ştiinţă îşi dau mâna pentru a restabili bucuria de a trăi în armonie cu Natura. Puntea ce ne poate duce dincolo de criză este Schimbarea! O schimbare majoră de mentalitate. O schimbare a scării de valori! O schimbare a modului şi stilului de comunicare. O schimbare a atitudinii faţă de planetă, faţă de tot ce este viu, faţă de semeni! O schimbare a relaţiei între oameni, între tineri şi varsnici, intre părinţi şi copii.

Secretul supravieţuirii speciei noastre este deci acceptarea schimbării.

Dr. ing. Florin Munteanu

Leave a Reply