|   Echipa   |   SFB în Media   |   Contact   |  
 |   Donează online   |   Directionează 2%   |

365 pentru EDUCAȚIE

Scrisul, martor al cuvintelor încă nerostite

Scrisul este un mijloc de comunicare, de exprimare, de transmitere a unor mesaje, sentimente și idei.
El răspunde unor nevoi de exprimare și are funcții diverse. Ne folosim de scris ca să transmitem fie mesaje frumoase, fie mesaje de adio, avem scrisul ca mijloc creativ, dar și ca instrument de comunicare indirectă peste generații și scriem pentru a forma istoria de mine.
Am învățat în viața mea să mă folosesc de scris în multe cazuri… pentru a trece examene, pentru a mă înscrie la o școală, pentru a mă legitima, pentru a putea duce mai departe o idee, pentru a atinge un scop, pentru a lăsa ceva în urmă.
Și am mai învățat că scrisul poate cuceri, poate destrăma, poate spune adio și poate uni pe veci.
Toate acestea nu le-am învățat la școală, atunci când am învățat să scriu. Habar n-am avut atunci la ce urma să-mi folosească scrisul, dar știu că m-a atras și m-a disciplinat. Îmi aduc aminte de toate legăturile dintre litere, de orele nesfârșite de caligrafie, de scrisul învățătoarei pe tablă – care mă vrăjea de fiecare dată. Știu doar că mi-a plăcut să mă las cucerită de scris.
Nu știu dacă este adevărat că literele înclinate „la dreapta” înseamnă că ești obedient, ascultător, supus sau că ești nonconformist dacă le înclini „la stănga” – deși există studii, dar știu foarte bine că ritmul este cheia; ritmul pe care-l oferă toate rândurile așternute, este cel ce îți conferă o stare de liniște și siguranță, te atrage și te face să-l parcurgi, cu răbdare și mister, de fiecare dată aplecându-te cu respect asupra unui mesaj scris de către cineva. Curiozitatea și neliniștea sunt pe loc stăpânite de rigoarea unor litere așternute ordonat pe foaie. Ritmul este cel care educă și este prezent în toate.
Și este minutat să știi că ai scris cuiva iubit, e minunat să vezi cum chiar din mâna ta răsar simțiri, emoții, zâmbete și sentimente. Toate acestea le oferă scrisul, iar sentimentul unui bilețel pe care scrie numele cuiva sau o scrisoare cu o promisiune veșnică, fac ca scrisul să devină din simplu mesager un martor al purității cuvintelor nerostite încă.

Gabriela Tofan

Leave a Reply