Alexandra Gardea: Pledoarie pentru scris

Scrisul a fost pentru mii de ani singura unealtă de stocarea a informatiei iar filtrul selecției era foarte rigid deoarece resursele erau limitate și fiecare spațiu era valorificat.

Din fericire astăzi, resursele pentru stocarea informației s-au mărit considerabil, dar unealta principală a rămas tot scrisul iar filtrul timpului stabilește valoarea lor.

Tehnologia din acest deceniu ne face accesibila comunicarea rapidă, zilnic trimitem din ce in ce mai multe mesaje prin platformele de socializare, telefoane, email-uri etc, iar felul în care alegem să scriem, stabilește standardul generației viitoare.

Exemplul cel mai bun este generația anilor 90’ si adolescenții de astăzi.

Scrisul prescurtat al generației 90’ s-a datorat economiei de caractere dintr-un sms, deoarece era foarte scump și scopul era să transmiți cât mai multe informații în doar 140 de caractere. Anii au trecut, majoritatea mesajelor se trimit la costuri infime, dar stylu s pastrt pt k komunikra skingiuta a dvnit un standard akcptat s kul.

Consider că avem o responsabilitate mare față de felul în care alegem să comunicăm, deoarece standardul calității se creste greu dar se coboara usor.

Scrisul care face bine este cel care vine din profunzime, din gânduri ce apar atunci când mintea aleargă și caută răspunsuri ce nu ne sunt la îndemână.

Răspunsurile pe care le găsim pot să ne ofere liniște, să ne cufunde mai adânc în cugetare sau să ne lumineze calea pentru a atinge următorul nivel, oricare ar fi acesta.

Putem alege să scriem pentru noi, pentru a ne ordona gândurile, pentru a transforma ideile în strategii de îndeplinire  sau pentru a ne raționaliza emoțiile copleșitoare.

Astfel scrisul devine arma și scutul nostru și merită toată atenția noastră pentru a le șlefui, pentru a le întări astfel încât devenim pregătiți în a înfrunta orice ne iese în cale, indiferent de momentul vieții în care ne aflăm.

Dacă alegem să scriem pentru alții, expunem părți intime din noi și vine împreună cu responsabilitatea timpului investit de cel care va citi cele scrise de noi.
Merită să fie citit ceea ce vrem noi să scriem?
Cu ce anume îl îmbogățește pe cititorul nostru?
Ce fel de curiozitate vrem să încurajăm?
Putem reduce gândurile noastre în texte mai eficiente?

După părerea mea scrisul este un privilegiu, deoarece pleacă de la premiza accesului la educație, o resursă ce nu este accesibilă unui număr alarmant, iar cei care sunt înscriși la școală, nu înseamnă că primesc și educația necesară.

Pledoaria mea pentru scris este motivată de însăși posibilitatea absenței scrisului și vă invit cu drag la acest exercițiu de creativitate.

Îmi doresc ca cele scrise de mine să vă provoace în a căuta o nouă utilitate scrisului, una diferita, care să vă aducă mai multe beneficii, iar timpul pe care îl veți dedica pentru a vă scrie gândurile să fie unul bine investit. 😊

Cu drag,

Alexandra Gardea