Analia Selis: Descoperirea magiei literelor

Am stat multă vreme să mă gândesc ce să vă transmit prin aceste rânduri. Am citit multe din articolele deja scrise și mă gândeam în continuare spre unde ar trebui să direcționez acest „Scrisul face bine” al subsemnatei. 

Primul lucru care mi-a venit în gând când am primit propunerea să particip la această campanie au fost amintirile mele legate de scris: desenele și ulterior scrisorile către tatăl meu (care a murit când aveam 2 ani), scrisorile către verișoarele mele care s-au mutat în Patagonia (la 3000 de km de orașul nostru Tucuman) când aveam 9 ani, scrisorile pe care le dădeam mamei mele că să i le dea unchiului meu (cu care se vedea în fiecare săptămână), pentru ca el să i le dea verișoarei mele Valeria, pe care o adoram și o vedeam doar din când în când, scrisori și jurnale din adolescență, scrisorile către familia mea, in special pentru  bunica mea, când eram studentă la Boston. Atunci apăruse deja internetul și puteam să scriu prin email, dar parcă pe hârtie puteam să trimit mai mult din mine. Adaug la această listă o colecție de 4 jurnale scrise la Boston cu descrieri ale acelor 6 ani acolo…

„Vara aceasta am fost la Madrid în vizită la surorile mele. Am retrăit lângă copii mei acele momente de despărțire tristă și nedorită dintre verișori. Când am ajuns la București, copiii i-au desenat verisoarelor și mătușilor. Am avut primul mers spre poștă cu copii. A fost foarte special, dar surpriza cea mare am avut-o când în căsuța poștală am primit răspunsul. 

Da, un desen, o scrisoare de mână, aduce nu numai gândurile tale ci și parfumul tău prin inegalabilă amprentă de mână.”

„De subliniat importanța scrisului, fie de mână sau nu.  

În clasa întâi, fetiței mele mi-a adus o schimbare majoră în viață, o schimbare în bine! Am realizat dintr-o dată cât de importantă este pentru ea și pentru mine prezența mea zilnică în orele de „teme” școlare. Exercițiile de caligrafie mi-au adus, pe lângă un exercițiu bun de răbdare, o mulțime de amintiri frumoase, și nu numai… din copilărie. Zilnic văd cum începe să descopere minunația lecturii care mai devreme sau mai târziu se mixează cu un video pe youtube sau, mai nou, cu un joc pe tabletă…”

„Sunt mamă de 7 ani. Împreună cu soțul meu, ne-am îmbarcat în această minunată călătorie de a fi părinți fără să spunem „o să facem așa”, „o să fie așa”. Ne dăm seama zilnic cât de important este să-i lăsăm să își trăiască copilăria lor cu toate elementele pe care le au. O copilărie cu elemente diferite decât ceea pe care noi am trăit-o. Dar până au descoperit aceste elemente noi (televiziune, internet, tabletă, telefoane), activitățile care implică manualitate, creioane, acuarele, cretă și o mulțime de jocuri cum ar fi elasticul, săritul coardei, șotron etc., au sedimentat bazele unei copilării cu tot ceea ce trebuie.

Probabil succesul va fi să-i învățăm un echilibru între ce a fost și ce este. 

Analia Selis, Scrisul face bine