|   Echipa   |   SFB în Media   |   Contact   |  
 |   Donează online   |   Directionează 2%   |

365 pentru EDUCAȚIE

Sorin Rugină: Educația privind utilizarea rațională a antibioticelor

Aristotel spunea „Educația este cea mai bună provizie pe care o poți face pentru bătrânețe”, iar dintr-o perspectivă personală aș completa „educația medicală este cea care te ajută să ajungi la bătrânețe!”

Antibioticele utilizate în tratamentul infecțiilor sunt un instrument neprețuit care a revoluționat evoluția bolilor infecțioase determinând, alături de vaccinuri, scăderea spectaculară a mortalității generale a mortalității populației Globului. Utilizarea pe scară tot mai largă pentru a preveni infecția, precum și pentru a trata bolile la om, și în mod abuziv, de cele mai multe ori, la animale și vegetale, a dus la selectarea microorganismelor rezistente și cele nsensibile la ecosistemele locale și la nivel global. (1)

Rezistența la antibiotice zădărnicește tratamentul bolilor infecțioase la nivel mondial, menținând permanent riscul apariției unor epidemii necontrolate. Antibioticele reprezintă o formă terapeutică unică. Ele tratează nu numai individul, ele tratează mediul și, în acest fel, acestea afectează societatea. Antibioticele sunt medicamente cu impact social. Fiecare utilizare individuală contribuie la suma totală a expunerii societății la antibiotice. Într-un sens mai larg, problema rezistenței este ecologică. (2)

Concepțiile greșite ce promovează antibioticele ca medicamente miraculoase fără consecințe nefavorabile au condus la utilizarea lor necorespunzătoare și creșterea numărului de prescripții medicale nejustificate. Controlul problemei rezistenței la antibiotice se află într-o mai bună înțelegere a modului în care le folosim. Fără o cunoaștere a stadiului actual al percepției problemei nu putem acționa eficient. În acest sens, un recent studiu al OMS (3), efectuat în 12 țări din lume cu privire la cunoștințele despre antibiotice și utilizarea lor, ce a inclus peste 10.000 de adulți, a evidențiat o serie de concepții greșite: rezistența la antibiotice aparține ființei umane și nu bacteriilor (76%), unii (66%) consideră că nu pot dezvolta o infecție cu germen rezistent, atât timp cât își iau corect tratamentul prescris, iar alții (44%) o consideră a fi doar problema celor care iau antibiotice în mod regulat; 64% dintre repondenți cred în eficiența tratamentului antibiotic în infecțiile virale, iar 32% cred că pot întrerupe terapia atunci când se simt mai bine și nu în intervalul de timp prevăzut de prescripția medicului.

„Educația trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”, spunea Aristotel în „Politica”.

„Crelterea rezistenței la antibiotice este o criză de sănătate la nivel mondial”, a afirmat Margaret Chan, director general al OMS, lumea se îndreaptă spre o eră postantibiotică în care infecțiile comune vor ucide din nou și în care intervențiile sofisticate precum transplantul de organe, chimioterapia cancerului sau îngrijirea sugarilor prematuri vor deveni mai dificil sau chiar periculos de utilizat. Astfel, dacă nu vom acționa printr-o comunicare eficientă, educație și formare profesională în vederea îmbunătățirii conștientizării și înțelegerii rezistenței la antibiotice, vom asista la sfârșitul medicinii moderne așa cum o știm acum! (3’)

Erich Frorum se întreba: „De ce societatea trebuie să se simtă responsabilă numai pentru educația copiilor, dar nu și pentru educația edulților de orice vârstă?”

Educația medicilor prescriptori pe de o parte, dar și a consumatorilor este necesar a fi abordată și din perspectiva responsabilității față de protejarea ecosistemului și menținerea biodiversității. Există soluții posibile? Desigur! Trebuie asigurată reversibilitatea procesului prin repopularea cu bacterii sensibile originale în condițiile limitării uzului de antibiotice la cazuri strict definite. O inversare a procesului este posibilă, dar durează mult fiind foarte lentă. Utilizarea biotehnologiei pentru a descoperi medicamente cu adevărat noi fără nici o relație structurală cu antibioticele cunoscute anterior poate evita mecanismele de redobândire a rezistenței deja existente. Până atunci utilizarea de antibiotice trebuie să fie mult mai rațională.

Antibioticele sun un bun global, de a cărui utilizare raționale trebuie să se ocupe cu grijă întreaga comunitate, publicul larg, lucrătorii în domeniul sănătății, fermierii, politicienii.

Confucius: „Natura ne aseamănă, educația ne deosebește”.

Educația unitară îm vederea instituirii unei atitudini responsabile în acest domeniu este singura măsură menită a „reinventa” antibioterapia ca o componentă a medicinii viitorului.

Iată o nouă misiune a educatorului, fie el profesor, fie medic, fie simplu cetățean instruit.

 

Bibliografie

  1. John Wiley & Sous Chichester – Rezistența la antibiotice: originile, evoluția, selecția în răspândire – 1997, New York, Weiheim, Bristane, Singapore, Torocito Ciba Foundation Symposium 207;
  2. Stuart B. Levy – Rezistența la antibiotice, un dezechilibru ecologic – Centrul pentru adaptarea genetică și rezistență și Departamentele de Biologie Moleculară, Microbiologie și de Medicină, Universitatea Tufts, Școala de Medicină, 156 Harrison Avenue, Boston, USA
  3. Megan Brooks – Public Confused Antibiotic Resistance, Who Says – www.medscape.com

3’. Sorin Rugină – Impactul ecologic al rezistenței la antibiotice – Viața medicală, 48 (1350), 28 noiembrie 2015

 

Leave a Reply