Andrei Crăciun: În chestiunea expiraților
În 45 dintre Statele Unite ale Americii, scrisul de mână va deveni de anul viitor materie opțională. Locul scrisului de mână va fi luat de disciplina „Word”. Publicația franceză Le Point a semnalat cazul și, de-abia de aici, pe filiera francofoniei, dezbaterea a ajuns și în România. S-a trecut lesne mai departe. Nu mai suntem în stare să recunoaștem, nici măcar în apogeul crizelor, evidența? Trăim, iată, în timpul vieții noastre, moartea copilăriei noastre. Nu ne deosebim, deci, cu nimic de cei dinainte. Suntem banali.
Societatea evoluează și, să fim serioși, nici măcar noi nu mai scriem așa, de ani.
Mai știți cum se face litera „k” de mână? Am citit îngrijorat părerile specialiștilor în scrisul de mână (da, există specialiști și în scrisul de mână). Sunt împărțite, ca toate părerile specialiștilor. „Și călăria a dispărut!” s-a spus. M-a îngrozit acest argument și nu doar pentru că suntem în plină situație a cărnii de cal. Apropo, e o barbarie să omori cai în felul ăsta. Caii au făcut mai multă istorie decât contemporanii noștri bipezi. Lumea, la apogeul ei, a fost făcută de oameni pe cai, caii n-au dat nici Auschwitz-ul, nici Hiroshima, de unde poate ușor să rezulte că omul e un animal ireversibil degradat.
Nu ne mai trebuie, așadar, scrisul de mână, scrisul de mână să dispară! Disperat, am vrut să ies pe stradă și să-i scutur pe trecători „Măi, oameni buni, ați expirat! Degeaba vă mișcați, ca și cum v-ar păsa, gata, ați expirat!
Nu vor mai exista de acum înainte în romane meserii ca cele de copist. Nu va mai inventa nimeni personaje ca Gogol. De acum, biletele de adio se vor printa. Noi toți, cei care plângem și moartea caligrafiei, suntem făcuți de retrograzi, de conservatori. Ar trebui să ne fie milă și silă de noi înșine! Nu suntem buni de nimic, nu contribuim cu nimic la progres! Deși tot acolo vom ajunge laolaltă cu apologeții „Word-ului”, vom fi arătați cu degetul și expuși în muzeul viitorului ca niște specimene bizare. Dragi copii, știați că ființele acestea vechi comunicau fără să folosească tastatura?
Dar unde sunt oamenii din industria creioanelor, a gumelor de șters, a ascuțitorilor, a pixurilor, a stilourilor? De ce nu fac din creioane, gume de șters, ascuțitori, pixuri și stilouri arme? De ce nu scriu în contra? De ce nu se opun propriei muzeificări? De ce se sinucid? I-am sperat înțelepți până la sacrificiu, gata să moară în picioare. Am fost un dobitoc.
Nu avem nici măcar dreptate să plângem această dispariție minoră, să vărsăm, cum s-ar cuveni, o lacrimă pentru moartea scrisului de mână. Căci câte n-au dispărut? Câte afaceri nu au fost îngropate de, să zicem, apariția frigiderelor sau chiar a ecranelor cu ecran plat? Chiar așa, câte n-au dispărut? Unde sunt castitatea, onoarea, cuvântul, demnitatea, credința, curajul (nu îndrăznesc, în ciuda aceleiași evidențe, să adaug aici și presa scrisă)? Nu mai sunt. Să nu disperăm. Deci vom trăi și vom fi vii. Convinși, ce naivi!, că fiecare fișier poate fi totuși salvat.
Notă
Am publicat acest text sub titlul „Expiraților”, în ziarul Adevărul, pe 27 februarie 2013. Nu am – patru ani după – nici o obiecție la el.
Andrei Crăciun, Scrisul face bine
About Post Author
Nu-nțeleg care-i tragedia dispariției scrisului de mînă.
Ca multe alte invenții umane, scrisul –tot scrisul, nu doar cel de mână– e susceptibil a fi modificat, îmbunătățit sau, de ce nu?, abandonat. Ca mijloc de comunicare e o tehnologie bunicică, dar nu neapărat cea mai eficientă (durează mai mult să scrii decât să vorbești, bunăoară) sau cea mai la-ndemână (îți trebuie ceva cu care să scrii și un suport pe care să o faci). A fo’ bun cât a fost (și-o să mai fie, o vreme), dar nu cred că-i cazul de dramatizat prea mult dacă e să devină o relicvă a trecutului.
Da, momentan stiloul e schimbat cu tastatura, dar probabil nu va mai trece mult până și aceasta va să fie schimbată cu vorbitul natural (și va rămâne problema asistentului personal, ne-uman, să convertească vorba-n scris, dacă fi-va cazul).
Îi spune evoluție. Tehnologică.