Dana Rogoz: 10 sfaturi pentru fiul meu

Dragul meu Vlad,

De când te-ai născut mă străduiesc să îți fiu o mamă bună, să îți fiu mama de care ai tu nevoie. Iar asta va rămâne grija mea toată viața, oricât de enervantă voi părea uneori. Ce îmi doresc acum este să am darul de a te învăța, împreună cu tatăl tău, să faci alegeri corecte în viață, alegeri care să te facă fericit și care să te transforme într-un om bun. E foarte greu… Pe parcurs voi face greșeli, mi le asum de pe acum, dar în esență sper din tot sufletul să te învăț să înveți tu singur ceea ce te va face un om fericit și împlinit.

Ești prea mic acum să asculți, darămite să citești și să înțelegi sfaturile ce vor urma. Iar la un moment dat, s-ar putea să fii prea mare, să mă privești superior, alături de prietenii tăi adolescenți și, chiar dacă vei putea să le citești, intenționat să NU o faci. E firesc să se întâmple așa. Te voi înțelege. Dar totuși, crede-mă pe cuvânt, aceste sfaturi legate de educația ta sunt cele pe care vei vrea și tu să le transmiți mai departe copilului tău. Așadar, primește cu înțelepciune aceste 10 sfaturi, care să te însoțească în viață.

Să citești cât mai mult. Să citești cărțile noi din bibliotecă, dar și pe cele vechi, cu pagini îngălbenite și fragile; să citești de pe tabletă, de pe telefon, de pe orice dispozitiv vei dori și va mai apărea până când vei deveni la rândul tău adult. Nu contează cum vei citi, ci cât vei citi. Asta îți va crea o lume interioară fantastică, ce îți va fi salvatoare când lumea reală nu va fi la înălțimea așteptărilor. Cărțile te vor învăța să gândești, să discerni binele de rău, te vor ajuta să îți compui propriul set de valori care să îți arate calea în viață.
Să călătorești cu gândul, dar și cu pasul, să te minunezi de fiecare nouă destinație, de oamenii, copacii, clădirile, culorile, mirosurile, obiceiurile noi pe care le vei afla. Nu există școală mai bună de atât. Călătoriile te vor învăța să fii om bun și să iubești.
Să vezi multe filme, vechi și noi, de autor sau cu super-eroi. O să le alegi singur, în timp, pe cele care simți că vorbesc pe sufletul tău.
Ascultă multă muzică, muzica lu’ mama, dar și mai mult pe a lu’ tata, căci el ar putea să îți fie un ghid bun în asta. Dar ascultă și muzica generației tale, ca mai apoi tu să ne fii nouă ghid, să nu ne simțim depășiți.
Nu știu cum va fi sistemul de învățământ când vei avea vârsta de a merge la școală, la liceu ori facultate. Dar ce te rog este să nu copiezi. Poate doar la latină, căci latina – îți zic din proprie experiență – nu îți va folosi la nimic. Dar chiar te rog să nu trișezi, să nu îți furi căciula, să fii onest cu tine în primul rând. Copiatul e un drum greșit în educația ta, în formarea ta ca om.
Să gândești în mintea ta fiecare pasaj citit și să ai curajul să îți spui părerea. Să nu memorezi pe dinafară comentarii și caracterizări ale personajelor, lecții de istorie, fizică sau geografie. Să filtrezi informația prin propriul tău sistem de valori și credințe, iar mai apoi să nu îți fie teamă să te exprimi exact așa cum simți.
Să înveți din plăcerea de a învăța. Nu pentru note, nu pentru premii, nu pentru mine sau tatăl tău, ci doar pentru tine și plăcerea ta. Chiar și asta se învață, dar ține mai mult de un proces de autoeducare. Nu e ușor ce îți cer acum, pentru că revelația acestui lucru o vei avea mult mai târziu în viață. Dar ai să vezi ce mult te vei putea bucura de lucrurile învățate, de cele descoperite din curiozitatea de a deschide un album de artă, o carte de istorie sau un DOOM.
Să te înconjori de artă, să o lași să pătrundă în viața ta, chiar dacă nu o vei înțelege mereu. Nici cei mai înțelepți nu o înțeleg uneori. Tu intră în muzee, mergi la teatru, la operă, stai cu orele în fața unui tablou sau unei sculpturi care îți place, chiar și dacă ai senzația că nu înțelegi pe deplin mesajul lor. Doar bucură-te de experiență, căci arta va înflori în tine și îți va fi pe neștiute sursă de inspirație și alinare. Sper să respecți și să prețuiești formele artei lumii în care trăim la fel de mult ca părinții tăi.
Când te vei simți plictisit, obosit, sătul de atâta școală, să îți aduci aminte că sunt copii în lume care ar da orice să aibă acces la educația pe care tu o primești. Pentru că accesul la educație este probabil cel mai mare dar pe care îl poate primi un om.
Iubește și lasă iubirea să îți ghideze alegerile în viață. Faci parte din generația de copii ai căror părinți au profitat de libertatea post-comunistă, care s-au zbătut să își depășească condiția, care au aflat ce înseamnă deadline-urile, orele peste program, cuvinte precum „carierist” sau „workaholic”, părinți care și-au ales meseria mai mult din criterii economice și doar puțini din pasiuni adevărate. Tu să fii pasional, să alegi cu sufletul și să îți iubești meseria. Să nu îți fie teamă de lipsa de confort, ci mai bine să riști mereu din dragoste. Și mai ales să iubești oamenii! Indiferent de religia, orientarea sexuală, culoarea, naționalitatea, avuția, meseria sau vârsta lor. Iubirea adevărată e cheia în toate.