Radu Păltineanu: Mai multe întrebări și mai puține pe de rosturi: scrisul și gândirea critică

Mulți dintre marii scriitori ai lumii au reușit să redea în opera lor scrisă ceea ce de cele mai multe ori nu au putut exprima sau trăi în mod direct. Acel 2501moment divin, unic, în care au dat tot ce au avut mai scump pe suflet afară, în scris, este ceva care rămâne acolo pentru totdeauna, original și niciodată desuet.

Desuetă este poate învățătura pe de rost, meteahnă gravă a multor sisteme de învățământ din lumea întreagă, inclusiv cel românesc. Într-o lume în care informațiile circulă cu viteza luminii, de la un capăt la celălalt al planetei, în epoca în care informația reținută pe de rost nu mai are nici o valoare, pentru că este la îndemâna oricui, scrisul rămâne, poate cea mai originală formă de exprimare și dezvoltare personală, o formă care ajută enorm la crearea caracterului personal, la crearea unui cetățean activ, care poate găsi răspunsuri la situații, în loc să recite poezii sau concepte pe de rost. Ce ar fi dacă am învăța copiii de azi cum să caute informația și ce întrebări să-și pună, mai degrabă decât să-i punem să rețină idei și concepte pe de rost?

Scrisul este și cea mai bună formă de a te descoperi pe tine însuți, în relație cu lumea exterioară, cu simțirile, durerile și fericirea care te cuprinde uneori. În călătoria mea prin Americi, nu puține au fost dățile când mi-am exprimat ceea ce simțeam și experiențele trăite în scris, acest lucru ajutându-mă enorm să mă simt cumva unit, fie doar și prin cuvinte, cu cei care mă urmăresc și citesc.

Societatea de mâine are nevoie de integritate, adevăr și verticalitate, repere care pot fi dezvoltate prin exemplul propriu și prin originalitatea fiecăruia dintre noi. Literatura este o altă formă de călătorie, poate chiar mai profundă și interesantă decât o călătorie fizică pe alte meridiane. O călătorie care te lasă cu întrebări, care îți crează curiozitatea necesară de a explora mai mult și de a-ți crea propria părere cu referire la varii subiecte. Și cred că am atins un punct important: curiozitatea.

Ce ține un copil curios, ce-i face să nu-și piardă răbdarea și să continue să-și exploreze propriile pasiuni, laturile personale? Ce este acel ceva care îi inspiră încredere și îl conduce spre a explora și a căuta răspunsuri la diferite întrebări?

Încă de mic copil mi-am dorit să plec pe alte meridiane, iar atunci când nu o puteam face fizic, o făceam prin literatură. Ăsta mi-a dat aripi, asta m-a ținut curios și mi-a conferit avântul necesar, mai târziu în viață. Atât literatura cât și scrisul sunt părți fundamentale din dezvoltarea unei persoane, iar fără de ele, ceva din noi rămâne incomplet, fiindcă dincolo de hrană și nevoi bazice, omul aspiră mereu spre ceva mai bun, mai înțelept și mai evoluat.

Radu Păltineanu, Scrisul face bine: