Gabriel Păun: Câți bani aduc fericirea?

Fericirea capitalistului suprem

Era iunie 2014. Mă aflam la Vienna și stăteam de vorbă cu un miliardar cu miros de habsburg care s-a
îmbogățit de pe urma lemnului exploatat din România. Îmi spunea că averea lui personală a depășit
un miliard de euro, despre care recunoaștea totuși că nu îi poate lua cu el în mormânt și căuta soluții
să controleze banii și după decesul său iminent. Probabil că un miliard de euro sunt sunt mai mulți
bani decât îi trebuie unui om să fie fericit. Faza haioasă e că nu mi s-a părut că ar fi un om fericit, deși
la vremea aceea afacerea îi mergea bine și reputația sa era nepătată încă. În clasamentul național,
săracul om nu este nici măcar între cei mai bogați 10 oameni ai țării sale. Probabil că la un astfel de
nivel fericirea se măsoară deja în influență și nu în bani sau în orice caz în chestii intangibile pentru
cei mulți ca mine. Ca să înțeleg mai bine l-am întrebat direct: ”Câți bani ai vrea nene să ai ca să fii
fericit?”. Răspuns scurt și sec: ”Cât mai mult. Ha, ha, ha”. M-am oprit. Ce să-i mai zic unui produs tipic
al capitalismului care nici măcar nu mai gândește cu mintea lui.

Fericirea salvatorului speciei

Am coborât înapoi, pe Pâmânt, în Africa. Era martie 2015. Treceam granția spre Botswana pe un
podeț lat fix cât mașina pe care o conduceam cu ochii semi-închiși și cu respirația ținută. În stânga și
în dreapta, crocodilii stăteau cu gurile căscate și mă stropeau la intimidare. O mișcare greșită și îi
făceam fericiți pe gratis. Am scăpat de gura lor ca să dau de cea a grănicerului care îmi spuse: ”Give
me the pula”. Un moment de-a dreptul înspăimântător atât pentru mine cât și pentru partenera
mea. O solicitare pe care nu o mai primisem și un cuvânt pe care nu l-am rostit niciodată, fiind un om
politicos, zic eu. Noroc că s-a clarificat situația. Omul s-a mulțumit cu 90 de pula (moneda locală),
taxa pentru viză.

Pe drum, tot felul de peripeții: 5 oameni scăpau cum puteau dintr-o mașină pe care se așezase un
elefant, o antilopă fugea în 2 picioare (restul erau într-un crocodil care se deplasa pe gratis), iar la
cazare am găsit un Mamba negru în dulap, drept pentru care cei de la recepție au venit și l-au
împușcat. M-au lăsat cu urechile țiuind și fără răspuns la întrebarea mea despre soluții alternative la
împușcare, de exemplu capturare și relocare.

În fine, povestea este despre bani, sau mă rog, despre fericire și scara de valori, așa că revin la
subiect Stau de vorba cu o familie în care doamna era infectată cu virusul HIV și urma să nască.
Botswana este o țară în care 1 din 4 adulți are acest virus, deși tratamentul antiretrovrial este pe
gratis. Ca să o scurtez, niciun miliard de pula nu ar fi făcut familia respectivă mai fericită decât copilul
lor născut fără virusul HIV. Vorbim de o națiune care ar putea dispărea dacă nu vor găsi o cale să
combată acest flagel. Oricum oamenii aceia mi-au dat de înțeles că au habar despre ce i-ar face
fericiți, iar seara am țopăit la foc, am bătut toba, am băut, nu am făcut sex și am mâncat bine, semn
că oamenii se mai bucură și de alte chestii. În orice caz, povestea asta este una din aceea despre
ceasul al 12-lea.

Fericirea stăpânului Planetei

Apropo de copii, cu sau fără HIV. Ceva mai devreme eram în China. Discutam cu un bărbat care avea
casă, avea mașina, conducea cea mai de succes afacere dintr-un ”sat” cu 8 milioane de oameni, avea
deja un copil dar Statul nu îi dădea voie să facă un al doilea. Dar a renegociat această neputință și
pentru o sumă uriașă de bani a primit acceptul să îl facă și pe al doilea. Era în al nouălea cer. Zicea că
este cea mai mare bucurie din viața lui. Ca un făcut, partenerul lui de afaceri trăia o adevărată dramă.
Nu putea să îl facă nici pe primul, deși se apucase de sport și de o dietă sănătoasă pentru concepție
de mai bine de 6 ani. Și iată cum într-o țară în care vreme de 50 de ani s-a permis (cu mici excepții)
concepția unui singur copil, oamenii și-au format o scară de valori, care pe lângă bani și influență, are
pe treapta de sus nevoia de a face mai mulți copii, deși este țara cu cea mai mare populație a
Planetei.

Fericirea celui văzut de mulți

A fost pe Everest omul. L-a ”cucerit” cică și vrea să știe toată lumea. Până atunci nu auzise nimeni de
el, deși își dorea. I-am zis că știu pe cineva care a fost pe Everest și pe K2 și nu a ajuns la știri pentru
că nu și-a dorit asta. A spus doar familiei și prietenilor apropiați ca să știe de el. ”Cuceritorul” a spus
despre anonim că e un fraier. L-am întrebat pe cuceritor ce l-ar face cel mai fericit. Păi ”mai mulți
sponsori și apariții pe coperta revistelor mari ca să se promoveze mișcarea”. ”Care mișcare mă, a ta?”
îi zisei eu. ”Ești prost mă, ce știi tu. Ai tu ceva frustrări din copilărie dacă mă iei așa”, a închis discuția
cuceritorul.

Fericirea celor 3000 de euro pe lună

Aș putea continua, dar mă opresc pentru că nu vreau să dau impresia că generalizez sau categorisesc.
Mi-am mai amintit totuși un exemplu relevant pentru ce vreau să spun cu scrierea asta. Întrebarea
asta cu ”câți bani sau ce te-ar face fericit” am pus-o multora. Dacă o planificam mai bine cred că
puteam face un adevărat studiu de Oxford. Într-o zi, o prietenă a răspuns cu un calcul precis. Cu totul
altceva decât auzisem până atunci, deși mă așteptam să aud mai multe răspunsuri cuantificate. Ei
bine, prietena asta mi-a zis că dacă ar câștiga 3000 de euro pe lună ea ar fi fericită. N-a zis că vrea
copil, mâncare, sănătate, faimă sau un miliard. A dat o sumă fixă pe lună și mi-a făcut și un
desfășurător să înțeleg de ce-i trebuie banii atâția bani.

Concluzia? Descoperă singur și sincer și vei fi fericit

Evit să scriu o concluzie, evit să judec, chiar dacă m-au încercat tot felul de sentimente și de fețe ale
mele în toate aceste discuții și situații. Mă gândesc doar la ce mă face pe mine fericit și te invit și pe
tine să faci la fel. Poți să fi cârcotaș și să îi iei și tu la rândul tău la întrebări pe alții despre ce și cât îi
face fericiți. Și dacă ești totuși curios ce mă face pe mine fericit, atunci o să îți spun, pentru că nu este
un secret. Sunt fericit că văd cerul în fiecare dimineață, că am o cățelusă care mă privește cu dragoste
și îngăduință în vreme ce mai lenevesc in pat inca 5 minute inainte sa incep ziua. Sunt fericit când
pot asculta muzica preferată în vreme ce îmi beau cafeaua proaspăt râșnită și servesc micul dejun
100% BIO din fructe proaspete cremoase, cu toate nucile și semințele lumii cu cereale și iaurt vegetal.
Apoi mă face fericit și privilegiat că fac munca care îmi place, chiar dacă asta mă ține multă vreme
departe de familie și prieteni. Mă mai face fericit să văd o dată pe an un nou parc național pentru că
îmi place să explorez. Îmi place să mă plimb singur în pădure. Da m-am întâlnit cu ursul, cu rinocerul
și cu alte minuni și este ok. Ne-am respectat spațiul, ne-am tolerat și ne-am bucurat fiecare de
drumul lui. Și da, am și bucurii neprietenoase cu mediul, dar sunt ale mele, sâc! De exemplu, ador
momentul anului de solitudine când pot pleca pe coasta mediternaei cu o mașină cabrio și să opresc
unde vreau și când vreau fără să dau socoteală la nimeni. Și mă mai face fericit ceva, să văd cum se
luminează oamenii și devin ei înșiși schimbarea pe care înainte vroiau să o vadă în alții.