Sorin Mîndruțescu: Mia

Miercuri, 13 martie, urc pe scenă la Gala United Way să acord câteva premii unor organizații care fac bine. Și, spre surpriza organizatorilor, în loc să fac frumos, să zâmbesc, să dau premii, să strâng mâini și să plec, cer microfonul. Vreau să vorbesc. Și „șochez” audiența spunând că m-am îndrăgostit în urmă cu 3 zile. Și că femeia de care m-am îndrăgostit este în sală. Rumoare. Iz de telenovelă. Inimi frânte. Cine o fi, cine o fi? Și devoalez numele Doamnei. Se numește Mia Scarlat. De 22 de ani crește Oameni. Eu acum am descoperit-o. Și m-am îndrăgostit de ea și de ce face.

Mai exact salvează Oameni.

Până acum cam 180.

Copii abandonați, drogați, abuzați sexual, de prin canale, de prin derăpănături, de prin familii care de atâta băutură au uitat că i-au făcut și că îi au. De care statul nu știe, nu vrea să știe, nu ar ști oricum ce să facă cu ei.

Și Mia îi salvează. Îi crește, îi ia de la câteva săptămâni, luni sau câțiva ani, îi învață să vorbească, să meargă, să se spele, să mănânce, să citească, să cânte, să danseze.

Mia i-a făcut șoferi, bucătari, artiști, studenți, economiști, studenți la Medicină sau Conservator, să joace în filme, să fie în Corul Radio.

Mia este Mama sau Mamaie Mia. Mia doarme pe un fotoliu. Pentru că nu mai are loc și pentru patul ei în casă cu vreo 40 de copii acum. Și oricum e bolnavă, în baston și nu mai poate urca la etaj unde sunt dormitoarele.

Și îmi mai spune Mia cum educația „spală oamenii”, cum cartea, grija, căldura îi face pe cei care au fost cei mai nedreptățiți când au plecat în viață, Oameni.

Cum „cartea” salvează la modul propriu vieți.

Că Dumnezeu găsește să o facă prin Mia e un detaliu.

Pe copiii ăștia i-a salvat muzica, cititul, școala, desenul, dansul.

Și dragostea.

Și la final spun ce spun tot timpul când am ocazia-de ce trebuie să ne pese? De ce nu ne vedem de viețile noastre? Ne e greu oricum și nouă. Că business, că familie, că stat nasol, că sănătate, că taxe, că orice. Nu le avem noi pe ale noastre? De ce-mi mai trebuie să mă mai încarc și cu ale altora?

Și singurul răspuns pe care l-am găsit e unul singur-pentru tot ce am făcut, realizat, învățat până acum toți am muncit, ne-am străduit, luptat.

Dar e o diferența-noi n-am avut nevoie să ne salveze Mia Scarlat. Am avut noroc. N-am făcut nimic pentru norocul asta. L-am primit noi și nu ei.

Și d-aia e nevoie să ne pese. Că parcă mie îmi sună a plăti norocul pentru care n-am făcut nimic de l-am avut.

Mă duc cu cărți la Mia. Și văd că are deja multe. Pare că pică pe ei din bibliotecă. „Data viitoare îți aduc altceva, nu cărți. Ai destule.”

Și Mia îmi spune: „Nu, te rog să îmi aduci și cărți dacă mai ai. Noi avem dar le dăm la alții mai amărâți ca noi care nu au. Pentru că și ei trebuie salvați, nu numai noi. D-aia am nevoie de cărți. Să-i salvăm și pe alții”.