Corina Ungureanu-Kiss: Muzica creează și educă suflete

Fără a vorbi și a scrie, omul este numai “o jumătate” de om! Spiritul, emoția și sufletul omului se descarcă numai când ești singur… și scrii numai atunci “eul” iese la suprafață!

Prima dată am început să scriu când eram tristă… la 14 ani… un oracol de zi cu zi. Voiam să-mi aștern sentimentele pe hârtie: cum văd eu lumea, viața, și îmi puneam întrebări, cum fac filosofii, fără să-mi dau răspunsuri. Nimic numai exista în afara suferinței mele lăuntrice, care îmi devenise atunci o idee fixă. Mai târziu am început să scriu despre compozitorii pe care îi cântam la pian, cel mai mult despre Beethoven. Pentru ca Beethoven în lumea muzicii este un filosof care a pornit de la întrebarea simplă “cine sunt eu” și nu și-a dat niciodată răspunsul.  Tot la fel ca și la Beethoven, în adolescență am observat că s-a ridicat un zid între mine și lume. Voiam să înțeleg acest fenomen iar prin scris, cu timpul, m-am descătușat de ideea acestui “zid”, nu total, pentru că artiștii au oricum „o lume” a lor în care vor rămâne toatăa viața. Scriam cum văd eu interpretările pieselor, cum aș dori să sune, cum să fie transmise publicului.