De ce susțin Campania Scrisul face bine

Scriitorul e acea persoană pentru care scrisul e mai greu decît pentru alți oameni” spune Thomas Mann. Și cred că știe el ce spune, nu e doar o vorbă aruncată-n vînt! Da, cu scrisul e mai greu și, în general, face bine mai mult celor cărora le e adresat. Pentru că, desigur, aveți dreptate cu numele campaniei, „Scrisul face bine”, dar cititul face și mai bine!

De ce particip la campanie? Fiindcă îmi place să nu rămân indiferent la oamenii care se încăpăţânează să creadă în graţia binelui. Şi fiindcă ştiu că un om care nu se educă sau nu se lasă educat seamănă cu o plantă la care nu ajunge apa.

Pentru că am văzut de prea multe ori cum scrisul face rău.

Pentru că, realmente, scrisul face bine în momentele de cumpănă.

Artă vie, teatrul ne încurajează să fim ceea ce sîntem, ne ajută să devenim. Substanța sa e emoția, iar ținta, sufletele spectatorilor, asupra cărora își exercită puterile modelatoare.
Teatrul are capacități formatoare, însoțește privitorul pe drumul propriei deveniri. Implicarea în proiecte educaționale înseamnă investiție în viitor. În asemenea parcursuri trebuie să fim parte activă!

”Nu știu alții cum sunt”, vorba lui Creangă, dar eu m-am trezit implicat până peste cap în cele mai diverse probleme de educație: ne-a dat Dumnezeu patru copii și șase nepoți.

Îmi dau seama, din ce în ce mai tare, cât de important este să poți comunica în scris. Dacă până acum, comunicare directă, verbal, era
posibilă doar cu cei cu care intrai in contact, acum, de când au apărut paginile de socializare, oamenii care nu se văd, comunică între ei.
Ai prieteni virtuali cu care comunici în scris, iar scrisul te învață să-ți pui în ordine ideile ca să poți comunica mai bine. Dacă până
acum, scrisul era doar pentru cei care “scriau la ziar” de acum este la îndemână oricui. Au apărut blogurile și oamenii cu știința așezării cuvintelor au devenit purtători de idei și atitudini. Și de asta, scrisul face bine.

#scrisulfacebine si încă cum! Acum 9 ani am creeat InDArt cu deviza „educație prin artă”. Cred că după această marturisire e foarte clar motivul pentru care m-am alăturat campaniei. Iar dacă noi toți cei care putem schimba ceva ne și dorim asta, atunci, curând, chiar vom schimba totul!

Pentru că educația este arta de a transmite civilizația.

Din convingerea că un context neconvențional precum cel adus pe lume prin proiectul ‘scrisul face bine’ este suficient de puternic pentru a promova, o dată în plus, mesajul nevoii critice de schimbare a paradigmei Educației în România, ACUM. Fără echivoc, România pe bune începe cu Școala pe bune!

Particip la acest proiect pentru că văd ce mare nevoie avem de educarea inteligenței emoționale și de învățarea flexibilității în gândire. Mi-aș dori să existe mai multe proiecte de educație pentru dezvoltarea inteligenței emoționale, pentru că societatea în care trăim are o nevoie de empatie, respect și toleranță.

M-am alăturat proiectului întrucât consider că Educația este de cea mai mare importanță, dacă nu cea mai importantă, pentru Societatea Românească, esențială pentru viitorul României.

Pentru că educația nu se oprește la poarta școlii și nu este numai responsabilitatea dascălilor noștri.

Am învățat, copil fiind, ce înseamnă respectul pentru cuvântul rostit și pentru cuvântul scris. Am început prin a asculta discuri de vinil cu povești rostite de actori, apoi am învățat să le aștern pe hârtie destul de anevoios în primii ani de școală. Au reprezentat începutul educației mele, alături de muzica ce m-a însoțit până în pragul facultății. Indiferent de calitățile cu care suntem înzestrați, educația e cea care ne modelează și ne deschide drumul devenirii noastre în această lume. De aceea, sprijin campania „Scrisul face bine”.

Dragostea a pătruns în viața mea pe când aveam 16 ani și odată cu ea s-a născut nevoia de a formula ceea ce părea un preaplin, un mister, o avalanșă de întrebări ce nu-și găseau răspunsul. Așa am început să umplu primele file de jurnal, adunând acolo toate poveștile trăite și nespuse, educându-mă să nu împovărez pe nimeni cu neliniștile mele.
Prin scris, am prins curaj să vorbesc despre mine, găsind astfel o soluție pentru problemele mele. O formă de terapie, asta reprezintă scrisul pentru mine.
Iar dacă făcându-mi mie bine, pot să-i ajut și pe alții, o fac fără să stau pe gânduri.

Mi-a plăcut foarte mult ideea acestei campanii. M-am bucurat că am avut din nou ocazia să scriu de mână, pe o foaie albă de hârtie și nu la calculator. Mi-a trezit multe amintiri… Și mi-a făcut bine! Scrisul face bine!

Cred cu tărie că scena educă în ambele direcții, atât pe artişti cât şi pe public.

Am răspuns afirmativ invitației de a mă alătura campaniei „Scrisul face bine” întrucât consider că educația constituie o prioritate națională. Copiii și tinerii sunt speranța asupra căreia ar trebui să se concretizeze toate eforturile unei națiuni. Este necesar ca aceștia să dispună de o educație performantă, o educație capabilă să le ofere un viitor conturat în funcție de așteptările, doleanțele și priceperile lor!

De când mă știu trăiesc prin educație. Am început cu mine, acum împărtășesc altora învățând de la fiecare. Educație înseamnă conștiință.

Susțin acest proiect pentru că are capacitatea de a-și face prieteni adevărați care este cel mai bun semn al succesului.

Scrisul luminează și lărgește toate drumurile.

Îi datorez profesorului de fizică modul în care îmi iau deciziile („Dacă da, de ce da, dacă nu, de ce nu?”) și capacitatea de a discerne „relațiile” de „formule”. Profesoarei de matematică îi datorez noțiunea de eleganță în gândire. Celei de română – plăcerea lecturii și capacitatea de a trece analitic de simpla plăcere, pentru a descoperi dincolo de ea alte încântări. Și un anumit simț al rebeliunii responsabile. Profesorului de geografie – materie pe care, de altfel, am detestat-o în școală – capacitatea de a vedea lucruri atunci când călătoresc. Și tot asa…
Le datorez tuturor dascălilor mei: capacitatea de a înțelege lumea și de a putea naviga prin ea în cunoștință de cauză, de a mă bucura de darurile ei și de a adăuga la ele după posibilitățile mele. Căci acesta este, în opinia mea, rolul educației.

M-am implicat în campanie dintr-un singur motiv: pentru că m-am săturat de vorbe în viața publică românească. Și îmi doresc să punem în locul lor cuvinte. Adică îmi doresc să trecem de la examenul oral de fiecare zi la unul mai serios și mai sever: în scris. Scrisul face bine în primul rând celui care scrie. îi ordonează mintea. îi arată defectele argumentației. Îl introduce în lumea minunată a ridicolului observat la timp. În general, cuvântul scris are de trei ori valoarea celui vorbit. Nu doar pentru că rămâne. Ci pentru că e mai gândit și mai adânc. Scrieți, înainte să vorbiți, deci!

Am ales să mă implic în acest proiect pentru că de 20 de ani de când lucrez la o revistă dedicată femeilor, am învățat că atunci când educi o femeie, educi de fapt toată lumea din jurul ei, întreaga comunitate pe care o țese.
De aceea, devine evident faptul că o lume mai bună pentru femei e o lume mai bună pentru toți.
Nu există progres fără educație, de aceea am demarat în revista pe care o conduc proiectul ”Avantaje pentru educația copiilor nostri”.

Consider ca educația este un element indispensabil pentru dezvoltarea pe termen lung a unei țări. Educația românească trebuie susținută (puternic!), atât din mediul public, cât și din mediul privat și societatea civilă. O inițiativă care reușește să le îmbine pe toate trei nu poate fi decât lăudabilă.

Viitorul României, al Europei și al lumii întregi depinde de formarea și activarea liderilor autentici care se disting prin competență, caracter și pasiune. În această construcție cu miză supremă, cheia de boltă este educația. Scrisul (ne) face (oameni de) bine.

Mie, una, scrisul chiar mi-a făcut bine! Atât de bine încât m-am ales cu o meserie de pe urma lui! 🙂
Cred că mi-au mai făcut bine și cărțile cumpărate de tata cu ani buni înainte să devina tata („să fie acolo, pentru copil”), dar și faptul că am avut dascăli minunați – de la învățătoarea mea, doamna Ghevrec, până la diriginta din școala generală, doamna Nicolescu sau profesoara mea preferată din liceu (preda româna, desigur), doamna Tabără.
Una peste alta, scrisul, cititul, dascălii minunați care mi-au încurajat talentul și parinții care nu s-au sfiit niciodată să-mi arate cât mă iubesc, m-au făcut omul de azi. Și nu pot decât să le fiu recunoscătoare pentru asta!
Cred ca e nevoie să investim în proiectele educaționale eficiente, cred că ele trebuie să fie priorități nu doar pe hârtie, ci și în realitate. Și crezând toate acestea, nu aveam cum să nu mă implic în campania naționala „Scrisul face bine”!
Așa că mă pun pe scris, căci, așa cum v-am spus, știu că face bine! Sper doar să convingem cât mai mulți să ni se alăture! Și cu scrisul, și cu fapta!

Mai înainte de a vorbi despre educație ca prioritate națională ar fi bine ca fiecare dintre noi să facă din educația proprie o prioritate personală. Sper ca proiectul să contribuie la acest deziderat

Educația este baza civilizației, bunăstării și evoluției umane.

Am scris din consideratie pentru profesorii mei, cu ajutorul carora am invatat sa devin om.
Prin educatie, de altfel, fiecare dintre noi poate deveni un deschizator de drumuri pentru generatiile urmatoare

Scrisul a devenit pentru mine unul din cele mai bune instrumente de autocunoaștere, autodezvoltare și autoanaliză care contribuie la evoluția mea ca om. Trăim într-o perioadă în care tehnologia ne acaparează, cu siguranță are beneficiile ei incontestabile, însă e important să nu uităm că lucrurile simple, precum scrisul, ne pot ajuta să fim oameni mai buni, mai înțelepți și mai echilibrați!

Am simțit pe propria piele ce înseamnă un sistem educațional defect: am abandonat facultatea și, după 18 ani, sunt la fel de sceptic în ceea ce privește universitățile din România. Sunt autodidcat din vocație, dar și pentru că sistemul te împinge nonșalant spre abandon. Mi-ar plăcea ca tinerii de astăzi să aibă mai multe opțiuni viabile decât am avut eu. De asta, în ultimii patru ani lucrez constant în proiecte de formare pentru adulți și tineri.

Scrisul s-a născut din două nevoi esențiale – aceea de a exprima ceea ce gândim și aceea de a educa. Proiectul „Scrisul face bine” ne ajută să satisfacem ambele nevoi.

Educația este cea mai eficientă soluție a tuturor problemelor sociale cu care se confruntă România de azi.

Când mi s-a prezentat campania „Scrisul face bine”, am rezonat cu ideea de îndată ce am văzut termenul de „transformare”. Aceasta pentru că „transformarea” este cuvântul care mă definește, pentru că transformarea este singura cale către progres.
Schimbarea este doar de suprafață, o adaptare ieftină, fără conținut, în timp ce transformarea este de profunzime și pleacă de la fiecare din noi, individual și ne face mai buni, mai toleranți, mai creativi, mai responsabili. De aceea, educația nu înseamnă numai carte, este un proces complex, organic care transformă un copil în om adevărat. Educația ne pregătește pentru viață.
Cum spuneam, transformarea este cuvântul care m-a „furat” și mă motivează să contribui și prin proiectul „Scrisul face bine” la construcția unei noi mentalități și percepții asupra educației în România.

Într-adevăr, scrisul face bine!